Foto: agricol.md

„Da, într-o bună zi, fiind în SUA şi avînd deja o afacere relativ bine pusă pe roate acolo, mi-am zis: „Vin acasă şi gata! Revin în Moldova!”. Şi nu-mi pare rău! Mai sînt adeseori greutăţi, te mai întrebi uneori de ce lucrurile se întîmplă anume aşa în ţara noastră, dar mergem înainte, muncim mult şi nu-mi pare rău că am revenit în ţară!”

Dimineţile sînt extraordinar de frumoase la sud-estul Moldovei, mai ales dacă aveţi o viziune frumoasă spre podgoriile şi văile dinspre est, aşa cum se întîmplă la Olăneşti. Razele răsăritului bat astfel direct dinspre aceste minunate podgorii, scăldînd văzduhul cu un contrast dintre răcoarea unei dimineţi de toamnă şi lumina caldă a astrului ce abia a apărut pe cer. Urma să-l cunoaştem pe Ion Tulei, unul din cei mai performanţi şi extraordinari agricultori de la sudul minunatei noastre ţări.

Odată ajunşi lîngă livezile acestuia, am fost invitaţi să înaintăm cu maşinile mai spre adîncurile lor, pe drumurile prevăzute pentru deplasarea tractoraşelor şi pentru tot soiul de utilaje care servesc la lucrările de întreţinere. Sînt livezi cu suprafeţe imense pe aici. Am aflat că multe dintre fructele cele mai frumoase, ce se regăsesc pe rafturile supermarketurilor din ţara noastră, sînt crescute anume aici.

Ion Tulei este, în prezent, unul din cei trei proprietari ai acestor terenuri şi a afacerii pe care o dezvoltă. E un tînăr care a trăit mult timp în SUA, unde muncise iniţial în rol de camionagiu, apoi ajunsese să-şi fondeze acolo o companie ce deţinea cîteva camioane, creîndu-şi astfel o afacere de transportator. După cum zice chiar el, odată pus pe roate procesul, avea de muncă şi totul decurgea oarecum predictibil şi chiar uşor. De la un moment dat, banii pe care-i cîştigase în SUA începuse să-i trimită acasă, unde tatăl său avea menirea de a începe achiziţionarea de terenuri pentru o viitoare livadă.

Afacerea din SUA mergea în continuare bine, ajungînd la o etapă în care camioanele sale necesitau reînnoire. Aflat la etapa în care fie trebuia să investească într-un nou parc de camioane în SUA, fie să facă marele pas pentru care se pregătea mai evaziv de mult timp, Ion a decis: gata, revin în Moldova! Era anul 2009.

Aici totul a pornit de la terenurile pe care a reuşit să le achiziţioneze. Şi-a investit banii în creşterea suprafeţei, dar şi în construcţia unui frigider de păstrare a fructelor şi a unei linii de sortare şi ambalare a lor. Pentru tînărul agricultor era evident că nu poţi face agricultură de performanţă fără tehnologii corecte, fără capacităţi de ambalare modernă şi păstrare.

Între timp, suprafeţele livezilor s-au mărit de la an la an. Pe lîngă livezi, s-a plantat şi viţă de vie. Frigiderul a primit şi o cameră de răcire ultra-rapidă şi super performantă a fructelor.

Livezile sînt plantate corect, pentru a putea fi mai uşor lucrate. Se face tratarea chimică necesară. Dacă totul se face corect, ne spune agricultorul, livezile noastre n-au nevoie de foarte multe tratamente chimice, pentru că în aceste regiuni plouă destul de rar.

Aplicarea corectă a tehnologiilor a permis obţinerea unei recolte de mere aproape omogene. Merele sînt culese atent, pentru a evita tasarea şi lovirea lor unul de celălalt. Sînt aranjate în lăzi, apoi în containerele din remorcile unui tractoraş care se deplasează pe măsură ce muncitorii culeg merele din copaci, la diferite înălţimi.

Apoi merele merg la linia de sortare, unde sînt iniţial spălate, apoi sortate. Aici e o întreagă tehnologie, cu soft de care rămîi uluit. Se setează dimensiunile dorite ale mărului pentru fiecare categorie în parte – spre exemplu 70-75 mm în diametru într-o parte, cele de 75-80 mm – în alta, cele de 80-85 în alta, 85-90 în alta şi tot aşa mai departe. Toate merele ajung ulterior în cutii frumoase de carton, unde sînt puse cu grijă. În rezultat, se obţin lăzi frumoase, cu mere de dimensiuni omogene, care arată frumos şi au potenţial de vînzare mult mai mare, iar pe lîngă asta – calităţile lor gustative sînt de calitate superioară. Zeci de oameni din satul Olăneşti şi din împrejurimi lucrează aici la sortare, avînd un loc de muncă permanent sau sezonier. În perioadele de vîrf, numărul angajaţilor ajunge pînă la cîteva sute.

Ulterior, merele ajung într-un frigider imens, unde se pot păstra mii de tone de fructe şi struguri.

L-am întrebat pe agricultor dacă nu are probleme cu pieţele de desfacere şi dacă nu-i pare rău că a revenit acasă şi s-a implicat în agricultură, făcînd o asemenea investiţie. Ion Tulei a spus că nu există probleme cu desfacerea, pentru că asemenea fructe şi struguri de masă sînt întotdeauna căutate, dacă nu au reziduuri de pesticide, dacă sînt frumoase şi arată bine şi dacă pot fi livrate cu ritm constant şi ambalaj modern.

În ultimul timp, livezile au început să fie acoperite cu plase de protecţie împotriva grindinii, iar livezile de cireşi sînt acoperite cu folii de protecţie în perioada coacerii fructului, pentru ca ploile să nu le afecteze.

„Mai sînt diferite probleme, lucruri imprevizibile, greutăţi de depăşit, dar nu-mi pare rău că am ales să revin în ţară. Avem de lucru pînă peste cap şi muncim mult ca să satisfacem această cerere şi să ne dezvoltăm, iar dacă avem de lucru, ar fi păcat să mă plîng. Muncim şi mergem înainte, ne dezvoltăm”, ne spune Ion Tulei.

Între timp, un tractoraş trece pe lîngă noi plin cu lăzi de mere şi le duce la linia de sortare. Oamenii muncesc cu zîmbet sincer, deloc forţat, un pic mai siguri pe ziua de mîine. Doamnele care lucrează la linia de sortare vorbesc despre problemele satului în timp ce mîinile aranjează atent merele în lăzi. La poartă, este aşteptat un camion în care să fie încărcate fructele pentru export, iar altul – pentru a distribui merele în ţară.

Deci, se poate munci cu performanţă şi cu tehnologii performante şi în agricultura din Moldova. Se poate şi dezvolta, dacă se caută soluţii de progres, în loc de scuze pentru stagnare. Oricît de banal ar suna, asemenea oameni mişcă ţara asta înainte!

Sursa: agricol.md