MIGRAȚIA ÎN CEHIA

GHID

 

 

 

Permisele de şedere în Cehia


Cetăţenii ţărilor terţe
Cetăţenii ţărilor terţe (adică cei care nu sînt cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda şi acei cetăţeni străini care nu sînt membri de familie ai unui cetăţean din oricare dintre ţările menţionate) pot aplica pentru şedere permanentă în conformitate cu punctele 66, 67 şi 68 din Legea privind reşedinţa  cetăţenilor străini.


Este posibil să aplici pentru permis de şedere permanentă în conformitate cu secţiunea 66 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini:
-pentru motive umanitare (secţiunea 6 alineatul (1) litera (a) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, care prevede, de asemenea, cîteva exemple de motive umanitare;
-din motive demne de atenţie specială (secţiunea 66 (1) litera (b) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini);
-în cazul în care şederea cetăţenilor străini pe teritoriu țării este în interesul Republicii Cehe (secţiunea 66 (1) litera (c) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini);
-în cazul în care persoana este un copil fără suport, de vîrstă sau nu de vîrsta, unui cetăţean străin care locuieşte pe teritoriul țării în baza unui permis de şedere permanentă, în cazul în care motivul pentru cerere este traiul acestor cetăţeni străini în aceeaşi gospodărie (Secţiunea 66 alineatul (1) litera (d) din  Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini).


Motivele posibile pentru respingerea unei cereri sînt definite în secţiunea 75 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini.
O cerere pentru permis de şedere permanentă, după cum este definit în secţiunea 66, trebuie să fie depusă printr-o ambasadă; pe teritoriul Republicii Cehe, o cerere poate fi depusă numai în următoarele cazuri:

-în conformitate cu secţiunea 66 alineatul (1) litera (a), şi anume pentru motive umanitare, sau în conformitate cu secţiunea 66 alineatul (1) litera (b), şi anume pentru motive demne de atenţie specială, în cazul în care cetăţeanul străin, care urmează să primească permis de şedere permanentă:
-se află pe teritoriul țării în baza unui permis de şedere temporară şi este un soţ sau un copil minor al cetăţeanului străin, căruia i-a fost acordat azil în conformitate cu secţiunea 12 din Legea nr 325/1999 Coll. privind azilul şi cu privire la modificarea Legii nr 283/1991 Coll. cu privire la Poliţia din Republica Cehă, după cum a fost modificat (denumit în continuare "Legea privind azilul");
-se află pe teritoriu în baza unei vize de şedere eliberată pentru mai mult de 90 de zile sau în temeiul unui permis de reședință pe termen lung; sau
-se află pe teritoriu în baza unui permis de şedere eliberat pe termen lung, în scop de protecţie pe teritoriu, dacă cooperarea ei / lui cu un organism responsabil de procedură penală a contribuit la dovedirea unei infracţiuni de trafic sau la dovedirea unei infracţiuni de organizare a unei treceri ilegale a frontierei de stat sau crima de facilitare a acesteia.
-în conformitate cu secţiunea 66 alineatul (1) litera (c), şi anume în cazul în care şederea cetăţeanului străin în teritoriu este în interesul Republicii Cehe, în cazul în care  şederea ei sau a lui pe teritoriul țării este în formă de reşedinţă temporară;
-în conformitate cu secţiunea 66 alineatul (1) litera (d), şi anume în cazul în care persoana este un copil neacceptat, de vîrstă sau nu de vîrsta, unui cetăţean străin care se află pe teritoriul țării în baza unui permis de şedere permanentă, în cazul în care şederea cetăţeanului străin care urmează să primească permisul de şedere permanentă are o reşedinţă temporară pe teritoriu țării.


O cerere pentru permis de şedere permanentă în conformitate cu secţiunea 66 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini  poate fi depusă la biroul regional al Departamentului pentru Politica de Azil şi Migraţie din Ministerul de Interne  în funcţie de locul de reşedinţă înregistrat al străinului (la biroul din Praga - Letna pentru Regiunea Praga şi Boemia Centrală).

 

O cerere pentru permis de şedere permanentă în conformitate cu secţiunea 66 alineatul (1) litera (d) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini poate fi depusă la biroul regional al Departamentului pentru Politica de Azil şi Migraţie din Ministerul de Interne în funcţie de locul de reşedinţă înregistrat al străinului (la biroul din Praga - Bohdalec pentru Regiunea Praga şi Boemia Centrală).
Următoarele documente necesare, menţionate în secţiunea 70 alineatul (2) din Legea privind reşedinţă cetăţenilor străini, trebuie să fie ataşate la un formular completat "Cerere pentru permis de şedere permanentă":
-un document de călătorie;
-2 fotografii într-un format pentru actul de identitate;
-un document care confirmă scopul şederii pe teritoriul Republicii Cehe (cum ar fi un certificatul de naştere, un certificat de căsătorie sau un alt document care atestă legătura de rudenie, un document că cetăţeanul străin a fost  cetăţean al Republicii Cehe în trecut);
-un document similar cu un extras din Registrul de Caziere Judiciar, ca bază pentru examinarea de probitate a persoanei, eliberat de statul, al cărui cetăţean străin este sau în care persoana străină are reședință permanentă, precum şi de statele în care cetăţeanul străin a stat fără întrerupere pentru o perioadă mai mare de 6 luni în ultimii 3 ani (în cazul în care oricare dintre aceste state nu emite un astfel de document, solicitantul va depune o declaraţie statutară). Cerinţa de a prezenta acest document nu se aplică unui cetăţean străin cu vîrste sub 15 ani şi unui cetăţean străin mai mare de 15 ani, care a primit o viză de şedere pentru mai mult de 90 de zile drept concediu pentru a rămîne pe teritoriul țării sau cu permis de ședere pe termen lung drept concediu drept concediu de ședere pe teritoriul țării și care a fost asigurat cu protecţie suplimentară în conformitate cu un regulament legal special. Dacă vorbim despre un cetăţean străin menţionat în secţiunea 87 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, care aplică pentru permis de şedere permanentă după împlinirea vîrstei de 18 ani pentru motive bine definite în secţiunea 66 alineatul (1) litera (a) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini,  el sau ea este obligat să prezinte un document similar unui extras din Registrul de Caziere Juridice, dacă se solicită acest lucru;
-un document cu privire la faptul că resursele financiare pentru şedere permanentă pe teritoriu au fost asigurate (Secţiunea 71 (1) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini); acest lucru nu se aplică, în cazul în care persoana este un cetăţean străin menţionat în secţiunea 87 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini (un cetăţean străin căruia i-a fost încredinţată în îngrijire parentală printr-o decizie a -autorităţii corespunzătoare), care aplică pentru unui permis de şedere permanentă după împlinirea vîrstei de 18 ani pentru motive definite în secţiunea 66 alineatul (1) litera (a) din Legea privind reşedinţă cetăţenilor străini;
-consimţămîntul unui părinte sau, după caz, a unui alt reprezentant legal sau tutorele copilului cu privire la domiciliul permanent în teritoriu, dacă nu este cazul cînd acest părinte, reprezentant legal sau tutore trăieşte împreună cu copilul ca o familie într-o gospodărie comună (acordul nu este solicitat, în cazul în care cetăţeanul străin dovedeşte că el sau ea nu poate prezenta acest document, din motive în afara controlului lui/ei);
-un document cu privire la faptul că a fost asigurată cazarea (Secţiunea 71 (2) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini);
-în cazul în care cererea ar fi fost depusă din motive umanitare sau din motive demne de atenţie specială, apoi o explicaţie scrisă privind cererea trebuie sa fie atașată la cerere, specificînd motivele din care solicitantul le consideră a fi umanitare sau vrednice de o atenţie specială în cazul lui sau a ei individual, împreună cu documentele justificative relevante pentru cererea sa - nu este o parte obligatorie a cererii, dar este în interesul solicitantului să descrie motivele de aplicare şi să le dovedească cu documente relevante.


Un document care atestă cunoştinţele necesare de limba cehă nu trebuie să fie ataşat la o cerere pentru permis de şedere permanentă depusă în conformitate cu secţiunea 66 din Legea privind reşedinţă cetăţenilor străini.


Permis de şedere permanentă, după încheierea procedurilor privind Protecţia Internaţională definită în secţiunea 67 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini.

Condiţiile care reglementează un permis de şedere permanentă, după încheierea procedurii privind Protecţia Internaţională sînt definite în secţiunea 67 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini.  Motivele pentru respingerea posibilă a cererii sînt definite în secţiunea 75 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini. O cerere poate fi depusă la Minister nu mai tîrziu de 2 luni după încetarea valabilă a procedurii privind asigurarea Protecţiei Internaţionale şi poate fi depusă la biroul regional al Departamentului pentru Politica de Azil şi Migraţie din Ministerul de Interne, în funcţie de locul de reşedinţă înregistrat al cetăţeanului străin (la biroul din Praga - Letna pentru Regiunea Praga şi Boemia Centrală).


Următoarele documente necesare, definite în secţiunea 70 alineatul (2) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, trebuie să fie ataşate la formularul completat  "Cerere pentru permis de şedere permanentă":
-un document de călătorie;
-2 fotografii într-un format pentru actul de identitate;
-un document care să dovedească scopul şederii pe teritoriul Republicii Cehe, care, în acest caz, va fi deosebit de documentul privind încetarea procedurii privind asigurarea unei protecţii internaţionale, cu o clauză indicată de forţă juridică (de exemplu, verdictul unei instanţe regionale a Curţii Administrative Supreme din Republica Cehă), acesta poate fi, de asemenea, un certificat de naştere, un certificat de căsătorie sau un alt document care atestă legătura de rudenie  ;
-consimţămîntul unui părinte sau, după caz, a unui alt reprezentant legal sau tutore al copilului cu domiciliul permanent pe teritoriul țării, dacă nu este cazul acestui părinte, reprezentant legal sau tutore locuiește împreună cu copilul ca o familie într-o gospodărie comună (acordul nu este necesar, în cazul în care cetăţeanul străin dovedeşte că el sau ea nu poate prezenta acest document, din motive care sînt în afara controlului lui/ei);
-un document cu privire la faptul că a fost asigurată cazarea (Secţiunea 71 (2) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini);
-o justificare scrisă a cererii (nu este o parte obligatorie, dar cetăţeanul străin poate susține cererea sa prin declaraţia motivelor interesului său pentru permisul de şedere permanentă).


Nici un document care să dovedească cunoştinţele necesare de limba cehă nu trebuie ataşat la o cerere pentru un permis de şedere permanentă, după încheierea procedurii privind protecţia internaţională.

 

Faptul că solicitantul se află pe teritoriul Republicii Cehe şi această şedere este o reşedinţă temporară după încetarea procedurilor privind asigurarea protecţiei internaţionale, care este una din precondiţiile pentru un permis de şedere permanentă în conformitate cu secţiunea 67 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, va fi dovedită de către solicitant prin prezentarea unui document care îl autorizează pe el sau ea să se afle temporar pe teritoriul țării.  Acest document este considerat a fi un ordin de plecare eliberat străinului după ce poliţia indică sfîrşitul termenului de valabilitate a vizei pentru concediu de ședere, după cum este definit în secţiunea 78b din Legea privind azilul.  Cetăţeanul străin este obligat să se prezinte la un birou de poliţie, în scopul de a asigura faptul că sfîrşitul termenului de valabilitate a vizei pentru concediu de ședere este indicat în viză, fără întîrziere nejustificată, nu mai tîrziu de 15 zile din data în care decizia privind recursul a intrat în vigoare din punct de vedere juridic.  Documentul care permite o şedere temporară în scopul depunerii unei cereri de şedere permanentă în conformitate cu secţiunea 67 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini nu este o viză pentru concediu de ședere pe teritoriul țării, după cum este definit în secţiunea 78b din Legea privind azilul, deoarece valabilitatea acestei vize se încheie în conformitate cu legea în ziua în care decizia instanţei de judecată cu privire la plîngere intră în vigoare din punct de vedere juridic sau în cazul în care cetăţeanul străin părăseşte teritoriul.


Permisul de şedere permanentă după cinci ani de şedere neîntreruptă după este definit în secţiunea 68 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini

Condiţiile care reglementează un permis de şedere permanentă după cinci ani de şedere neîntreruptă pe teritoriul Republicii Cehe sînt definite în secţiunea 68 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini.  Aceasta prevede în special tipul de şedere al cetăţeanului străin pe teritoriul Republicii Cehe şi perioadele de absenţă de pe teritoriul Republicii Cehe, fiind luate în calcul la determinarea perioadei necesare de cinci ani de şedere neîntreruptă, şi aceasta, de asemenea, se prevede în cazul în care condiţia de şedere neîntreruptă este îndeplinită.  Motivele pentru respingerea posibilă a cererii sînt definite în secţiunea 75 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini. 

 

O cerere pentru un permis de şedere permanentă după cinci ani de şedere neîntreruptă pe teritoriul Republicii Cehe este depusă de către un cetăţean străin pe teritoriul Republicii Cehe, în mod specific la un birou regional al Departamentului pentru Politica de Azil şi Migraţie a Ministerului de Interne în funcţie de locul de reşedinţă înregistrat al străinului (la biroul din Praga - Bohdalec pentru Regiunea Praga şi Boemia Centrală). În cazul în care condiţiile definite în secţiunea 68 alineatul (4) se aplică, un străin are, de asemenea, dreptul de a depune o cerere la o ambasadă.  Este necesar să se anexeze următoarele documente necesare, declarate în secţiunea 70 alineatul (2), la formularul completat "Cerere pentru permis de şedere permanentă":
-un document de călătorie;
-2 fotografii într-un format pentru actul de identitate;
-un document similar unui extras din Registrul de Caziere Juridice, ca bază pentru examinarea probității persoanei, eliberat de stat, al cărui cetăţean este străinul sau în care persoana străină își are rezidenţa permanentă, precum şi de statele în care cetăţeanul străin a stat fără întrerupere pentru o perioadă mai mare de 6 luni în ultimii 3 ani (în cazul în care nici unul dintre aceste state nu emite un astfel de document, solicitantul va depune o declaraţie statutară).  Cerinţa de a prezenta acest document nu se aplică unui cetăţean străin cu vîrstea sub 15 ani şi unui cetăţean străin mai mare de 15 ani, care a primit o viză de şedere pentru mai mult de 90 de zile de concediu de ședere pe teritoriul său un permis de şedere pe termen lung drept concediu de ședere pe teritoriul țării, şi care a fost asigurat cu protecţie suplimentară în conformitate cu un regulament juridic special.
-un document cu privire la faptul că resursele financiare pentru şedere permanentă pe teritoriu țării au fost asigurate (Secţiunea 71 (1) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini);
-consimţămîntul unui părinte sau, după caz, a unui alt reprezentant legal sau tutore al copilului cu domiciliul permanent pe teritoriul țării, dacă nu este cazul acestui părinte, reprezentantul legal sau tutorele care trăieşte împreună cu copilul ca o familie într-o gospodărie comună (acordul/consimțămîntul nu este necesar, în cazul în care cetăţeanul străin dovedeşte că el sau ea nu poate prezenta acest document, din motive care sînt în afara controlului acestuia);
-un document cu privire la faptul că a fost asigurată cazarea (Secţiunea 71 (2) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini);
-un document care să ateste cunoştinţele necesare de limba cehă (acest document nu este necesar în cazurile menţionate în secţiunea 70 alineatul (5) din  Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini).
Departamentul pentru Politica de Azil şi Migraţie, 18 noiembrie 2009


Statutul juridic al unui rezident pe termen lung al Comunităţii Europene  pe teritoriul Republicii Cehe
Statutul juridic al unui rezident pe termen lung al Comunităţii Europene pe teritoriul Republicii Cehe va fi acordat de către Minister unui cetăţean străin simultan cu eliberarea unui permis de şedere permanentă, cu condiţia că cetăţeanul străin  îndeplineşte următoarele condiţii:

 

-5 ani de şedere neîntreruptă pe teritoriul RC (acest lucru este considerat identic cu permisul de şedere permanentă după cinci ani de şedere neîntreruptă după cum este definit în secţiunea 68 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini);
-cetăţeanul străin nu a perturbat ordinea publică în orice mod serios şi nu pune în pericol securitatea Republicii Cehe sau a oricărui alt stat membru al Uniunii Europene; şi
-cetăţeanul străin a dovedit că el sau ea are resurse financiare pentru şedere permanentă pe teritoriul RC (prezentînd un document cu privire la faptul că resursele financiare pentru şedere permanentă pe teritoriu s-au asigurat, după cum este definit în Secţiunea 71 (1) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini).

Cetăţenii străini care aplică pentru un permis de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Cehe, după cinci ani de şedere neîntreruptă pe teritoriul RC în conformitate cu secţiunea 68 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini li se va acorda statutul juridic al unui rezident pe termen lung al Comunităţii Europene pe teritoriul Republicii Cehe simultan cu un permis de şedere permanentă.
În cazul în care statutul juridic al unui rezident pe termen lung al Comunităţii Europene pe teritoriul Republicii Cehe nu a fost acordat cetăţeanului străin simultan cu emiterea unui permis de şedere permanentă, Ministerul va acorda acest statut juridic în cazul în care cetăţeanul străin aplică pentru aceasta, în scris, şi dacă îndeplineşte condiţiile legale menţionate mai sus definite în secţiunea 83 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini.


Statutul juridic al unui rezident pe termen lung al Comunităţii Europene pe teritoriul Republicii Cehe poate fi, de asemenea, acordat unui membru al familiei unui cetăţean al Uniunii Europene, care nu este cetăţean al Uniunii Europene , cu condiţia ca condiţiile de mai sus sînt îndeplinite.


Cererea trebuie să fie depusă la biroul regional al Departamentului pentru Politica de Azil şi Migraţie al Ministerului de Interne în funcţie de locul de reşedinţă înregistrat a străinului (la biroul din Praga - Bohdalec pentru Regiunea Praga şi Boemia Centrală). Cetăţeanul străin va ataşa un document cu privire la faptul că resursele financiare pentru şedere permanentă pe teritoriul RC s-au asigurat, după cum este definit în Secţiunea 71 (1) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, la "Cererea de acordare a statutului juridic al unei rezident pe termen lung al Comunităţii Europene pe teritoriul  RC", care nu a fost depusă împreună cu o cerere pentru un permis de şedere permanentă.


Permis de şedere permanentă al unui cetăţean străin născut pe teritoriul Republicii Cehe
În cazul în care un reprezentant legal al unui cetăţean străin născut pe teritoriul Republicii Cehe se află în ţară în temeiul unui permis de şedere permanentă, atunci, în conformitate cu secţiunea 88 (3) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, el/ea trebuie să depună o cerere pentru un permis de şedere permanentă pentru străinul născut în termen de 60 de zile din ziua lui / ei de naştere.   Cererea  unui cetăţean străin născut pe teritoriul Republicii Cehe, în conformitate cu secţiunea 88 (3) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, este depusă datorită faptului că cetăţeanul străin născut pe teritoriul Republicii Cehe locuieşte împreună cu reprezentantul său legal, care are drept de şedere pe teritoriul Republicii Cehe în temeiul unui permis de şedere permanentă, cu privire la statutul ei / lui în colaborare cu o altă dispoziţie aplicabilă din Legea privind reşedinţă cetăţenilor străini, în special secţiunea 66 (1 ) (d) în cazul în care el / ea este cetăţean al unei ţări terţe, cu secţiunea 87g (2) dacă el / ea este un cetăţean al UE, sau cu secţiunea 87h (2) (b) dacă el / ea este un membru al  familie unui cetăţean al UE, dar el / ea însăşi nu este cetăţean al UE. 

 

Dacă o cerere este depusă, reşedinţă cetăţeanului străin născut este considerată a fi reședința permanentă din momentul naşterii pînă în momentul cînd decizia cu privire la aplicarea intră în vigoare din punct legal, care are consecinţe importante în special în ceea ce priveşte asigurarea medicală a străinului născut. Termenul legal de 60 de zile pentru depunerea unei cereri este considerat a fi prelungit, dacă din motive în afara controlului străinului nu a reușit să depună cererea în această perioadă, pînă în momentul în care aceste motive încetează să existe.  Cu toate acestea, cetăţeanul străin este obligat să anunţe Ministerul despre aceste motive fără nici o întîrziere.

Cererea trebuie să fie depusă la un birou regional al Departamentului pentru Politica de Azil şi Migraţie  a Ministerului de Interne în funcţie de locul de reşedinţă înregistrată a străinului ( Praga - biroul Bohdalec este responsabil pentru aplicaţii din Regiunea Praga şi Boemia Centrală).
http://www.mvcr.cz/mvcren/article/contacts.aspx


Dacă o cerere este depusă pentru un cetăţean al unei țări terțe născut pe teritoriul Republicii Cehe, faptele, solicitate  de secţiunea 89 alineatul (1) litera (a) şi (b) în colaborare cu secţiunea 70 alineatul (2) litera (a) şi (g) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, trebuie să fie documentate în anexele la formularul completat "Cerere pentru permis de şedere permanentă"; anexele necesare sînt:
-documentul de călătorie al copilului; dacă este vorba de un reprezentant legal, care este un cetăţean străin, prezentarea unui document de călătorie poate fi înlocuită cu prezentarea documentului de călătorie proprii ale persoanei, în care copilul este înregistrat;
-certificatul de naştere a copilului;
-2 fotografii într-un format pentru actul de identitate;
-consimţămîntul unui părinte sau, eventual, a unui alt reprezentant legal ori tutore cu şedere permanentă a copilului pe teritoriul RC, cu excepţia cazului în care vorbim de o familie care locuiește împreună cu acest părinte, reprezentant legal sau tutore (consimţămîntul nu este necesar, în cazul în care cetăţeanul străin demonstrează că el / ea nu poate prezenta acest document, din motive care sînt în afara controlului său).

 

În  cazul unei cereri depusă de către un cetăţean al Uniunii Europene sau al unui membru al familiei sale născut pe teritoriul Republicii Cehe, faptele, cerute de secţiunea 89 alineatul (1) litera (a) şi (b) în îmbinare cu punctul 87i (1) (c) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, trebuie să fie documentate în anexele la formularul completat  "Cerere pentru permis de şedere permanentă"  (formularul de culoare violetă); anexele necesare sînt:
-documentul de călătorie al copilului; dacă este vorba de un reprezentant legal, care este un cetăţean străin, prezentarea unui document de călătorie poate fi înlocuită cu prezentarea documentului de călătorie propriu al persoanei, în care copilul este înregistrat;
-certificatul de naştere a copilului;
-2 fotografii într-un format pentru actul de identitate.


Informaţii generale privind unele anexe necesare pentru  cerere

Fotografia
Specificaţiile necesare şi numărul de fotografii necesare pentru a fi anexate la o cerere pentru permisul de şedere permanentă sînt reglementate prin Ordinul din cadrul Ministerului de Interne nr 368/1999 Coll. care defineşte specificaţiile cerute şi numărul de fotografii solicitate de Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini.  2 fotografii trebuie să fie ataşate la cererea pentru permis de şedere permanentă.


Documentul de călătorie
Documentul menţionat în secţiunea 108 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini  este considerat a fi un document de călătorie.  Printre alte documente, actul de identitate a cetăţenilor Uniunii Europene şi a cetăţenilor din Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda este, de asemenea, considerat a fi un document de călătorie.  Pentru un copil aplicant care nu are documentul său propriu de călătorie, este suficient să fie prezentat documentul de călătorie al părintelui în care copilul este înregistrat.  Secţiunea 116 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini defineşte cazurile, în care un document de călătorie este considerat a fi nevalabil.  Printre alte cazuri, un document, care conţine informaţii incorecte sau modificări neautorizate, trebuie să fie considerate nevalabile.  O informație incorectă este, de asemenea, informaţia cu privire la numele şi prenumele unui cetăţean străin, dacă a existat o schimbare a numelui şi / sau prenumelui, de exemplu, ca rezultat al nunţii.


Documentul privind Cazarea
Un document cu privire la faptul că cazarea a fost asigurată, după cum este definit în Secţiunea 71 (2) sau 87i (2) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, este considerat a fi un document cu privire la dreptul de proprietate asupra unui apartament sau o casă (acest lucru este dovedit printr-un extras din registrul cadastral sau, eventual, printr-un contract de cumpărare, cu un document de înregistrare a titlului de proprietate în Registrul cadastral), un document privind autorizarea de a utiliza un apartament (acest lucru este dovedit, de exemplu, printr-un contract de cazare, un contract de închiriere, un contract de sub-închiriere), sau de un certificat scris, emis de către o persoană autorizată, cu consimțămîntul solicitantului de cazare, cu semnătura persoanei autorizate care a fost autentificată oficial. 

 

Autentificarea oficială nu este necesară în cazul în care persoana autorizată semnează acordul în faţa unui angajat autorizat al Ministerul de Interne. O persoană autorizată este considerată a fi o persoană cu vîrsta peste 18 ani, în capacitate de a încheia acte juridice, care este autorizată să folosească spaţiile, partea lor delimitată (de exemplu, un apartament sau o cameră de locuit), sau care este operatorul unei unităţi de cazare în cazul în care cazarea va fi asigurată pentru cetăţeanul străin. 

 

În cazul în care consimțămîntul la cazare al solicitantului este prezentat ca acordul unui proprietar al unui imobil, care este deţinut în comun de mai multe părți, este necesar ca acordul cu privire la cazarea cetăţeanului străin să fie asigurat de cel puţin un număr de coproprietari, ai căror acţiuni în proprietate ajung la majoritate. 

 

În cazul în care consimțămîntul cu privire la cazare al solicitantului este prezent ca acord al proprietarului imobilului, care este o proprietate comună civilă, este necesar ca ambii soţi să îşi dea acordul pentru cazarea cetăţeanului străin. În cazul în care consimțămîntul la cazare  este confirmat de un chiriaş, este de asemenea necesar să fie prezentat un contract de închiriere valabil încheiat între chiriaş şi proprietar, şi în cazul în care contractul de închiriere conţine o condiţie prin care proprietarul trebuie să își dea acordul la cazarea unei persoane suplimentare în apartament, atunci este, de asemenea, necesar să fie prezentate probe ale unui acord scris al proprietarului cu privire la cazarea solicitantului. 

 

În cazul în care un contract de sub-închiriere încheiat între solicitant şi un chiriaş al apartamentului este prezentat în calitate de document care atestă că a fost asigurată cazarea, este de asemenea necesar să fie prezentat acordul scris al proprietarului, cu excepţia cazului cînd acest consimțămînt este cuprins în contractul actual de sub-închiriere.


Documentul privind resursele financiare pentru şedere permanentă pe teritoriul RC
Un document care să dovedească faptul că venitul total lunar al cetăţeanului străin şi a persoanelor, evaluate împreună cu el sau ea, nu va fi mai mic decît o sumă minimă de existenţă,  şi cea mai mare sumă a costurilor standarde  de cazare definite în scopul unei contribuţii pentru locuinţă, definite în Legea privind asistenţa socială publică, sau suma, pe care cetăţeanul străin o dovedeşte în mod credibil ca valoarea costurilor reale justificate de locuinţă pentru el sau ea, precum şi persoanele evaluate împreună cu el, este considerat un document privind resursele financiare pentru şedere permanentă pe teritoriul țării în conformitate cu secţiunea 71 (1) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini.  În cazul în care persoana este un cetăţean străin menţionat în secţiunea 66 din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini, atunci acest document poate fi înlocuit cu un document privind acordarea promisă a resurselor financiare pentru a asigura şederea permanentă pe teritoriul RC din bugetele publice.


Următoarele persoane sînt evaluate împreună cu cetăţeanul străin:
-părinţii şi copiii minori fără sprijin separat;
-soţii;
-partenerii în conformitate cu un regulament juridic special (parteneriat înregistrat);
-părinţii şi copii minori care sînt fără suport separat;
-părinţii şi copiii care sînt de vîrstă, în cazul în care aceşti copii utilizează un apartament împreună cu părinţii şi nu sînt evaluaţi împreună cu alte persoane, de exemplu, ca soţi sau parteneri înregistraţi.


Valoarea minimului de existenţă pentru o persoană (o persoană care nu este evaluată împreună cu alte persoane) este de 3126 CZK pe lună.


În cazul în care persoana este evaluată împreună cu alte persoane, sumele minime de existenţă sînt scalate în conformitate cu o anumită ordine a persoanelor. Ordinea persoanelor evaluate este determinată după cum urmează: în primul rînd sînt evaluate persoanele care nu sînt copiii fără sprijin, apoi sînt evaluate persoanele care sînt copiii fără sprijin.  În cadrul fiecărui grup al persoanelor evaluate, ordinea este determinată în funcţie de vîrstă, de la cea mai vîrstnică la cea mai tînără persoană. Vîrsta persoanei decisivă pentru determinarea sumei minime de existenţă este vîrsta pe care persoana o va atinge în luna calendaristică pentru care minimul de existenţă este identificat.


Valoarea minimului de existenţă a unei persoane care este evaluată ca fiind prima în ordinea dată este de 2880 CZK pe lună.


Valoarea minimului de existenţă a unei persoane care este evaluată ca fiind a doua persoană sau următoare în ordinea indicată este, după cum urmează:

-2600 CZK pentru o persoană peste vîrsta de 15 ani, care nu este un copil fără sprijin;
-2,250 CZK pentru un copil fără sprijin cu vîrsta între 15 şi 26  ani;
-1,960 CZK pentru un copil fără sprijin cu vîrsta între 6 şi 15 ani;
-1,600 CZK pentru un copil fără sprijin cu vîrsta pînă la 6 ani.


Cea mai mare valoare a costurilor standarde aferente locuinţei, definită printr-un regulament legal special - Legea privind Asistenţa Socială Publică nr. 117/1995 Coll.  - în scopul unei contribuţii de locuinţă  este după cum urmează:
-5,877 CZK pentru o persoană;
-8,489 CZK pentru două persoane într-o familie;
-11,638 CZK pentru trei persoane într-o familie;
-14,597 CZK pentru patru şi mai multe persoane într-o familie.

În cazul în care cetăţeanul străin dovedeşte în mod credibil că valoarea costurilor reale justificate de locuinţă, pentru el sau ea şi persoanele evaluate împreună cu el sau ea, este diferită de suma menţionată mai sus, atunci suma pe care cetăţeanul străin a declarato va fi utilizată pentru a calcula venitul total lunar al unui cetăţean străin, precum şi a persoanelor evaluate împreună cu el sau ea.

 

Mai exact, venitul total lunar al unui cetăţean străin şi a persoanelor examinate împreună cu el / ea, poate fi dovedit  că este documentul care atestă faptul că finanţele pentru şederea permanentă vor fi asigurate  după cum urmează:


-în cazul în care cetăţeanul străin este un angajat, documentul va fi un certificat din partea angajatorului cu privire la valoarea medie a venitului lunar net (Secţiunea 351 şi următoarele din Legea nr 262/2006 Coll., Codul Muncii) sau pentru trimestrul calendaristic precedent, care trebuie să ajungă la suma definită şi originalul sau copia legalizată a unui contract de muncă valabil;
-în cazul în care acesta este un cetăţean străin care este un antreprenor şi care are venituri din activităţi de afaceri (cum ar fi întreprindere individuală de comerţul, partener al unei societăţi comerciale publice sau partener activ într-o societate cu răspundere limitată), atunci documentul va fi o copie a declaraţiei fiscale privind impozitul pe venit al persoanei fizice pentru perioada fiscală precedentă, obţinut de străin din dosarul fiscal de la autoritatea fiscală competentă (Secţiunea 23 (3) din Legea nr 337/1992 Coll. privind administrarea impozitelor și taxelor ), de la care va fi evident rezultatul procedurii de evaluare efectuate de către autoritatea fiscală. În acest caz, este de asemenea necesar să fie prezentat un document de la Administraţia Raională privind Securitatea Socială cu privire la valoarea primei de asigurare plătite în cadrul programului de securitate socială pentru perioada fiscală în cauză, şi dacă este un document al unui cetăţean străin cu şedere permanentă (sau o persoana examinată împreună cu el / ea) este necesar să fie prezentat un document privind valoarea primei de asigurare medicală şi generală  plătită de aceasta;
-în cazul în care este cetăţean străin, care are venit ca o persoană fizică din profitul unei societăți comerciale (un partener într-o societate cu răspundere limitată, un acţionar într-o societate pe acţiuni, un partener limitat într-o societate în comandită) sau o corporaţie , în cazul în care el / ea este un partener (venituri din proprietate de capital), atunci documentul va fi procesul-verbal al adunării generale a societăţii sau a adunării membrilor de cooperativă, care va indica în mod clar distribuţia profitului între parteneri, şi un document privind plata impozitului definită printr-o rată de impozitare specială în conformitate cu Secţiunea 36 (2) impozitul pe venit  din Legea nr 586/1992 Coll.;
-în cazul în care este un cetăţean străin care este un membru al organului statutar al unei persoane juridice (de exemplu, un reprezentant legal al unei societăţi cu răspundere limitată) şi care are venituri din gestiunea acestui birou (venituri din beneficiile angajaţilor şi ocuparea forţei de muncă), atunci documentul va fi un certificat emis de persoană juridică relevantă cu privire la valoarea medie a venitului lunar net şi un document care va arăta tipul şi cantitatea de remunerare (în special un contract privind gestiunea unui birou după cum este definit în secţiunea 66 din Codul Comercial) în cazul în care tipul şi suma remunerării va fi definit, sau procesul-verbal al adunării generale a societăţii sau o reuniune a membrilor  care va indica în mod clar remunerarea membrului organului statutar în cauză);
-în cazul în care cetăţeanul străin este un cetăţean străin care efectuează lucrări pentru o companie sau o cooperativă în calitate de membru al cooperativei, un partener sau un reprezentant al unei societăţi cu răspundere limitată sau un partener limitat într-o societate în comandită şi are venituri din acestea (venituri din angajarea în cîmpul muncii şi beneficiile angajaţilor), atunci documentul va fi un certificat eliberat de către persoana juridică în cauză cu privire la valoarea venitului mediu net lunar, şi un document care va indica tipul şi suma/valoarea remunerării (în special un contract privind gestiunea unui birou după cum este definit în secţiunea 66 din Codul comercial în cazul în care tipul şi valoarea remunerării vor fi definite, sau un contract de muncă în cazul în care acesta este un caz de muncă în societate sau cooperativă, sau procesul-verbal al adunării generale sau a reuniunii membrilor care va indica în mod clar acordul acestui organism al societăţii, cu performanţa de lucru pentru companie şi tipul şi valoarea remunerării pentru munca în cauză);
-un certificat privind transferul de beneficii financiare plătite cetăţeanului străin de către statul al cărui cetăţean el sau ea este, sau dintr-un alt stat în cazul în care aceste beneficii sînt plătite lui sau ei;
-în cazul în care cetăţeanul străin nu poate prezenta oricare dintre documentele sus-menţionate din motive obiective, este posibilă prezentarea unei declaraţii bancare privind un cont menţinut într-o bancă pe numele cetăţeanului străin pentru cel puţin ultimele 6 luni, dovedind în mod regulat şi constant venitul lunar al cetăţeanului străin;
-în cazul în care alte persoane sînt evaluate împreună cu solicitantul, veniturile acestor persoane evaluate împreună cu solicitantul, care va fi dovedit prin unul dintre documentele menţionate mai sus, se calculează în raport cu veniturile solicitantului.


Document care dovedește cunoştinţele necesare de limba cehă
În conformitate cu Secţiunea 70 alineatul (2) litera (h) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini , trebuie să fie eliberat un document care să dovedească cunoştinţele necesare de limba cehă de o şcoală care se află pe lista de şcoli autorizate să organizeze examenele în limba cehă, definit printr-un ordin a Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului nr 348/2008 Coll. privind lecţiile şi examenele în limba cehă în scopul obţinerii unui permis de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Cehe.  Domeniul de aplicare a examinării este definit de ordinul public menţionat. Un exemplu de document care să ateste cunoştinţele necesare de limba cehă şi lista şcolilor autorizate să organizeze examenele de limbă cehă sînt cuprinse într-o anexă la ordinul menţionat.
În conformitate cu Secţiunea 70 alineatul (5) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini ,  nu trebuie să fie prezentat un document care să ateste cunoştinţele necesare de limba cehă de un cetăţean străin care:
-nu a atins vîrsta de 15 ani;
-va dovedi că, în cursul unei perioade de 20 de ani înainte de depunerea cererii pentru permis de şedere permanentă, el sau ea a fost, pentru o perioadă minimă de  1an şcolar fără întrerupere, elev al unei şcoli primare sau medii în care limba cehă a fost limbă de predare;
 -aplică pentru permis de şedere permanentă în conformitate cu secţiunea 66 sau 67 sau după expirarea dreptului de şedere permanentă, după cum este definit în secţiunea 87 alineatul (7) litera (a) (4) din Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini;
-dovedeşte că el sau ea are un handicap fizic sau mental care îi afectează capacitatea lui sau ei de a comunica; sau care
 -a depăşit vîrsta de 60 de ani.

Un cetăţean străin, care intenţionează să aplice direct pentru permisul de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Cehe, pentru care este necesară prezentarea unui document care să dovedească cunoştinţele necesare de limba cehă ca un ataşament obligatoriu la cerere, se poate înregistra pentru a susține un examen la una din şcolile de pe listă, care este o anexa la ordinul menţionat mai sus.  Prima încercare de a susține examenul este plătită de stat pentru cetăţeanul străin, în baza unui voucher, pe care cetăţeanul străin îl va primi la biroul regional al Departamentului pentru Politica de Azil şi Migraţie a Ministerului de Interne. Cetăţeanul străin poate beneficia doar o dată de voucher.  Puteţi găsi informaţii detaliate cu privire la examenul de limbă cehă la:
http://www.msmt.cz/mezinarodni-vztahy/cestina-pro-cizince


Perioada de valabilitate a anexelor obligatorii la cerere şi formatul acestora
Nici una dintre anexele obligatorii la cerere nu poate fi mai veche de 180 de zile, cu excepţia documentului de călătorie, a certificatului de naştere, certificatului de căsătorie şi fotografia cetăţeanului străin, în cazul în care aceasta corespunde aspectului său real.
Toate anexele obligatorii la cerere şi, posibil, unele documente care sînt prezentate împreună cu cererea pentru permis de şedere permanentă trebuie să fie oficial traduse, dacă nu sînt în limba cehă sau limba slovacă.
-O cerere de şedere permanentă a unui cetăţean al unei ţări terţe (a cărui ţară nu este în Uniunea Europeană şi care nu este un membru al familiei unui cetăţean al Uniunii Europene) poate fi depusă prin formularul prescris "Cerere pentru permis de Şedere Permanentă pe teritoriul Republicii Cehe" (un formular de culoare verde).

-O cerere pentru permis de şedere permanentă pentru un cetăţean al Uniunii Europene sau pentru un membru al familiei unui cetăţean al Uniunii Europene poate fi depusă prin formularul prescris "Cerere pentru permis de şedere permanentă pe teritoriul Republicii Cehe pentru cetăţeni ai Uniunii Europene şi membrii familiilor acestora" (un formular de culoare purpurie).
-O cerere de acordare a statutului juridic pe termen lung unui rezident al Comunităţii Europene pe teritoriul țării poate fi depusă prin formularul "Cerere de acordare a statutului juridic pe termen lung unui rezident al Comunităţii Europene care se află pe teritoriul RC" (un formular de culoare gri).

Formularele sînt disponibile în fiecare birou regional al Departamentului pentru Politica de Azil şi Migraţie a Ministerului de Interne, sau la fiecare Inspectorat al Poliţiei pentru Străini.  Pe pagina web a Ministerului de Interne există formulare electronice de înscriere disponibile , care pot fi completate şi apoi imprimate.  
http://www.mvcr.cz/mvcren/article/contacts.aspx
http://www.mvcr.cz/clanek/formulare-zadosti.aspx


Un formular imprimat trebuie să corespundă cu formularul de cerere original, cu culoarea şi dimensiunile acestuia.  O cerere de acordare a statutului juridic unui rezident pe termen lung al Comunităţii Europene pe teritoriul RC poate fi, de asemenea, depusă ca o cerere  generală, fără un format specific.


Taxele administrative
O taxă administrativă de 1.000 CZK va fi percepută pentru eliberarea unui permis de şedere permanentă.  Pentru eliberarea unui permis de şedere permanentă pentru un cetăţean străin cu vîrsta sub 15 ani va fi percepută o taxă administrativă în valoare de 1/2, adică 500 CZK. Cetăţenii Uniunii Europene, Elveţiei, Liechtenstein, Norvegiei şi Islandei sînt scutiţi de taxe administrative pentru eliberarea unui permis de şedere permanentă.
Taxa administrativă este colectată sub forma unei taxe de timbru, care o aduce cetăţeanul străin atunci cînd i se eliberează permisul de şedere permanentă.  Taxele de timbru pot fi cumpărate la orice oficiu poştal.


Termenele limită
Limita de timp pentru procesarea unei cereri de permis de şedere permanentă, care a fost depusă la Ministerul de Interne pe teritoriul Republicii Cehe, este de 60 de zile din data în care cererea a fost depusă.  Dacă cererea este depusă la o ambasadă, limita de timp pentru procesarea unei cereri de permis de şedere permanentă este de 180 de zile din data în care cererea a fost depusă.


Relația cu Autoritatea Administrativă
O cerere pentru permis de şedere permanentă poate fi depusă în special de către solicitant  ca o persoană fizică.  Din numele unui cetăţean străin cu vîrsta sub 15 ani cererea este depusă de către reprezentantul său legal.
Un cetăţean străin poate fi, de asemenea, reprezentat în cadrul procedurii în baza unei procuri, cu excepţia cazurilor în care el sau ea trebuie să efectueze ceva personal în cadrul procedurii. Luarea permisului de şedere permanentă este un lucru pe care un cetăţean străin trebuie să-l îndeplinească personal, cu excepţia cetăţenilor străini cu vîrsta sub 15 ani.  În principiu, semnătura pe o procură nu trebuie să fie legalizată oficial.
În caz de necesitate, un străin trebuie să participe personal la acţiunile de procedură privind acordarea permisului de şedere permanentă, de exemplu, pentru a fi interogat, astfel încît să poată fi identificată situaţia reală  sau  pentru ca identitatea lui sau a ei  să poată fi dovedită.
În cadrul procedurii privind cererea pentru permis de şedere permanentă, audierile sînt organizate şi documentele scrise sînt întocmite în limba cehă.  Cu toate acestea, o persoană care declară că el sau ea nu înţelege limba, în care se desfășoară audierile, are dreptul la un interpret care se află pe lista de interpreți; cu toate acestea, cetăţeanul străin va achiziționa un astfel de interpret  pe cheltuiala proprie.


Sistemul de sănătate
Sistemul public de asigurări medicale al Republicii Cehe se bazează pe trei piloni interconectaţi:
- persoana asigurată (persoană asigurată în temeiul Legii privind asigurările medicale)
-facilităţi de îngrijire medicală (autorizate să ofere servicii medicale)
-asiguratorul de sănătate (instituţia la care persoana asigurată este asigurată).


Asistenţa medicală în Republica Cehă
Cetăţenii străini care stau în Republica Cehă se pot întîlni cu astfel de tipuri de asistenţă medicală:


Îngrijire ambulatorie
Îngrijirea ambulatorie este asigurată de medici de asistență medicală primară sau specialişti. Dacă o persoană se îmbolnăveşte, este contactat de obicei un medic de asistență medicală primară aproape de casa bolnavului.  Aceştia sînt medicii generaliști pentru adulţi, medicii generaliști pentru copii şi tineri, stomatologi şi ginecologi.
Atunci cînd alegeţi un medic trebuie să aveţi în vedere faptul că puteţi să vă înregistraţi numai la un medic care a încheiat un contract cu compania de asigurări.
În cazul în care asistenţa medicală este achitată din asigurările medicale, asiguratul trebuie să se înregistreze mai întîi la un medic de asistență medicală primară (terapeutul de bază local). Un medic poate refuza înregistrarea unei persoane asigurate doar în cazul în care înregistrarea aduce medicului atît de mult de lucru încît el nu va  putea oferi asistenţă medicală de calitate  pacientului sau altor pacienţi în grija medicului.
Un medic nu poate refuza tratament în cazul în care este nevoie de îngrijire esenţială şi urgentă (accident sau boală acută subită).  După tratament, pacientul este referit la  medicul său de familie.  În caz de refuz, persoana asigurată are dreptul să primească refuzul confirmat în scris de către medic.  
Un pacient poate vizita un medic specialist în Republica Cehă, fără o îndreptare de la medicul de asistență medicală primară.

 

Asistenţă instituţională (spitalizarea)
În cazul în care natura bolii cere acest lucru, un medic de asistență medicală primară sau specialistul din ambulatoriu pot îndrepta un pacient pentru spitalizare sau pot aranja  admiterea lui.   Asistenţa instituţională este furnizată în spitale şi instituţii specializate, cum ar fi spitalele de psihiatrie şi centrele de reabilitare, azilurile, sanatoriile,  spitalele de îngrijire pe termen lung.
Ambulanţa şi serviciile de salvare urgentă


Serviciul de salvare urgentă este disponibil pentru a face faţă cazurilor de boli acute sau accidente atunci cînd un pacient nu se poate deplasa la un medic şi este nevoie de tratament imediat şi de transportare a pacientului la o unitate de asistenţa medicală în îngrijire permanentă, pentru a preveni agravarea în continuare a stării de sănătate sau a pericolului pentru viață.  Serviciul  poate fi solicitat la numărul naţional de urgenţă 155.  Numărul 155 poate fi utilizat numai pentru a solicita asistenţă de sănătate, întrucît numărul de urgenţă unic european 112 este destinat pentru ajutor atunci cînd mai multe persoane sînt afectate şi pentru a activa sistemul de salvare integrat al cărui elemente de bază sînt poliţia, serviciile de ambulanţă, precum şi pompierii.  Ambele numere pot fi apelate gratuit.

Acordarea asistenţei medicale este asigurată în cazul unei boli acute sau accident mai puţin grav, în afara orelor de lucru ale medicului, în absenţa medicului curant.  Aceasta funcţionează în conformitate cu condiţiile locale: de obicei, colaborare între medici care se înlocuiesc unul pe altul, sau sînt servicii de urgenţă în centre speciale de consultanţă sau în departamentele de urgenţă din spitale.  Serviciile de urgenţă sînt, de asemenea, disponibile pentru plîngeri  de boli dentare acute.  Persoană asigurată poate adresa informaţii la Departamentul de Sănătate al Consiliului Regional şi Centrul de Servicii Medicale de Urgenţă.


Asistenţă medicală industrială
Asistenţa medicală industrială are drept scop protejarea sănătății lucrătorilor şi prevenirea, în cooperare cu angajatorul, bolile profesionale şi alte daune ale sănătăţii, care includ prevenirea accidentelor.  Personalul de asistenţă medicală oferă sfaturi în probleme care implică protecţia şi promovarea sănătăţii.  Ei inspectează în mod regulat locurile de muncă, determină efectele lucrului şi a condiţiilor de muncă asupra sănătăţii lucrătorilor, şi  efectuează examinările preventive de sănătate a angajaţilor (de intrare, în curs de desfăşurare, de ieșire).


Dispensarul de asistenţă medicală
Acest lucru ține de oferirea îngrijirii specializate a pacientului.


Îngrijire balneară
Îngrijirea balneară poate fi considerată parte esenţială a procesului curativ.  Este recomandată pacientului de medicul sectorist (de familie) şi confirmată de către un medic de revizuire. Dreptul la îngrijire balneară este susţinut pe un formular tipizat de către medicul generalist care înregistrează sau medicul de familie care participă în caz de spitalizare.


Eliberare medicamentelor şi dispozitivelor medicale
În Republica Cehă există o reţea extinsă de farmacii care distribuie medicamente si dispozitive medicale, în bază de rețete şi la ghişeu.
Valabilitatea rețetelor:
-o reţetă de la un serviciu de urgenţă este valabilă pentru o zi de la emiterea acesteia,
-o reţetă pentru antibiotice şi chimioterapie antimicrobiană este valabilă timp de 5 zile,
-alte rețete sînt valabile timp de 14 zile cu excepţia cazului cînd medicul care a emis rețeta decide altfel.


Asistenţă preventivă
Examinările preventive şi vaccinarea împotriva bolilor infecţioase sînt efectuate de medici de asistență medicală primară.


Serviciile medicale acoperite de asigurarea medicală
În cazul în care un cetăţean străin este participant la asigurarea medicală publică, el are aceleaşi drepturi la asistenţa medicală achitate din asigurarea medicală publică ca şi alte persoane asigurate.

Asistenţă medicală furnizată în baza de asigurare medicală publică şi achitate din această asigurare acoperă:
-asistenţă instituţională (de spitalizare) şi de ambulatoriu
-servicii medicale de urgenţă şi ambulanţa
-asistenţă preventivă
-asistenţă de dispensar
-furnizarea de medicamente, dispozitive medicale (de exemplu, proteze auditive, bandaje)
-asistenţă balneară, de îngrijire în spitalele de specialitate pentru copii şi sanatorii
-asistenţă medicală industrială
-transportarea bolnavilor, rambursarea cheltuielilor de transport
-examinarea medico-legală şi post-mortem.


Asistenţa medicală este furnizată în facilităţile de asistenţă medicală.  Dacă o situaţie impune acest lucru, aceasta poate fi furnizată în altă parte.  Asistenţa medicală este asigurată de personalul medical în domeniul de aplicare a calificării lor. Condiţia esenţială pentru furnizarea asistenţei medicale achitate este că aceasta trebuie să fie furnizată într-o unitate de asistenţa medicală care are un contract cu asiguratorul pacientului. Dacă este nevoie de asistenţă medicală esenţială şi urgentă, aceasta poate fi prevăzută în circumstanţe excepţionale de către o unitate de asistenţa medicală care nu are un contract cu asigurătorul pacientului.  Excepţie  de la această regulă este o farmacie, deoarece o persoană asigurată poate solicita un medicament de la orice farmacie, indiferent de existenţa  contractului  persoanei asigurate cu asigurătorul. 

 

Totuși, o rețetă trebuie să fie emisă, în alte cazuri decît cele de asistenţă medicală de urgenţă, de către un medic care are un contract cu asigurătorul persoanei asigurate.  În cadrul sistemului public de asigurări medicale, asistenţa medicală este rambursată de către asigurător, pe baza de contract cu facilitatea de asistenţa medicală.

 

Există multe proceduri pe care persoanele asigurate le co-finanţează.  Acestea sînt proceduri sau dispozitive medicale oferite în afara cadrului legal.  Aceste cazuri includ procedurile dentare, unele serviciu de îngrijire balneară şi unele medicamentele.  Unele medicamente sînt rambursate în întregime de către societăţile de asigurare în timp ce altele sînt co-finanţate de către pacienţi.  În fiecare categorie de medicamente trebuie să existe cel puţin unul rambursat în întregime de către  asigurător.  Costurile medicamentelor şi dispozitivelor medicale în timpul spitalizării sînt rambursate în întregime de către asigurător, și asiguratul nu achita direct.


Unele servicii de asistenţă medicală la care asigurările medicale nu se aplică şi pe care pacienţii trebuie să le plătească în mod direct este definit prin lege.  Cîteva exemple în acest sens sînt:
-operaţii plastice din motive estetice la solicitarea pacientului
-proceduri stomatologice selectate
-acupunctura

Drepturile şi obligaţiile participanţilor la asigurarea medicală
Participanţii la asigurările medicale au următoarele drepturi:
    -să aleagă un asigurător medical - o dată la fiecare 12 luni, întotdeauna pînă la prima zi a trimestrului calendaristic;
    -să aleagă un medic şi  facilitatea de îngrijire medicală, cu excepţia serviciilor medicale industriale, care este contractat de asigurator; acest drept poate fi exercitat o dată la fiecare trei luni;
    -să aleagă un serviciu de transport care este contractat de asigurator;
   - la asistenţă medicală, fără plată directă în cazul în care a fost oferită în domeniul de aplicare şi în condiţiile prevăzute în Legea privind asigurările medicale;
   - la medicamente şi diete speciale, fără plată directă în cazul în care sînt medicamente si diete speciale rambursate din asigurările medicale şi prescrise în conformitate cu prezenta lege;
    -de a participa la controlul asistenţei medicale plătite de asigurările medicale;
    -să aibă un certificat emis cu privire la achitarea taxei de reglementare; facilitatea de asistenţă medicală este obligată să elibereze certificatul la cererea persoanei asigurate;
    -să aibă un certificat emis cu privire la plata taxei de reglementare şi de plată a suprataxei de eliberare a unui medicament rambursat parţial sau regim alimentar special de către o farmacie; farmacia este obligată să elibereze certificatul la cererea persoanei asigurate;
    -la plata unei sume în plus faţă de limita pentru taxele şi suprataxele de reglementare, medicamentele parţial rambursate prescrise sau dietele speciale, de către asigurător într-un termen stabilit de lege.


Participanţii la asigurările sociale sînt obligaţi:
    -să-și execute atribuțiile de raportare;
    -să spună angajatorului lor, în ziua în care încep munca, care asigurător i-a asigurat.  Ei au aceeaşi obligaţie în cazul în care ei se înregistrează la un alt asigurător în timpul muncii ;
    -să plătească primele de asigurare asigurătorului;
    -să coopereze în tratament;
    -să se supună examinărilor preventive, la solicitare;
    -să adopte măsuri menite să prevină boala;
    -să se abţină de la conduita intenţionată cunoscută pentru daune sănătăţii;
    -să utilizeze, în sensul furnizării de asistenţă medicală, cu excepţia furnizării de medicamente si dispozitive medicale, o poliță de asigurare valabilă sau o poliță de  substituire emisă de asigurător;
    -să raporteze asigurătorului pierderea sau deteriorarea poliței de asigurare în termen de opt zile;
    -să întoarcă asiguratorului  polița de asigurare în termen de opt zile, în caz de:
        1.reziliere a asigurării medicale,
        2. schimbare a asiguratorului,
        3. şedere pe termen lung în străinătate,
    -să raporteze asiguratorului modificările în numele, prenumele, domiciliul sau numărul certificatului de naştere în termen de 30 zile, precum şi pierderea sau deteriorarea poliței în decurs de opt zile;
    -dacă o persoană auto-angajată schimbă asigurătorul, să prezinte noi probe asiguratorului din suma de plată a primelor calculate în avans de la baza de evaluare;
   - să plătească instituției medicale taxele de reglementare.


Neîndeplinirea obligaţiei de a plăti contribuţiile de asigurare nu anulează contractul cu asigurătorul sau dreptul cuiva la asistenţă medicală.  În caz contrar, plata contribuţiilor este sancţionată de către asigurător şi asigurătorul apoi pretinde la contribuţiile neplătite.


Asigurătorii medicali
Asigurările medicale sînt  administrate de către asigurătorii medicali în Republica Cehă.  Cel mai mare asigurator medical din ţară este Všeobecná zdravotní pojišťovna ČR (VZP ČR), Codul Asigurării - 111. Alţi asiguratori sînt:
            Codul   Denumirea Asigurării
    -201   Vojenská zdravotní pojišťovna (VoZP ČR),
    -205   Česká průmyslová zdravotní pojišťovna (ČPZP),
    -207   Oborová zdravotní pojišťovna zaměstnanců bank, pojišťoven a stavebnictví (OZP),
    -209   Zaměstnanecká pojišťovna Škoda (ZPŠ),
    -211   Zdravotní pojišťovna ministerstva vnitra ČR (ZPMV ČR),
    -213   Revírní bratrská pokladna, zdravotní pojišťovna (RBP),
    -217   Zdravotní pojišťovna METAL-ALIANCE (ZPM-A).


Dacă un cetăţean străin are dreptul de a participa la asigurarea medicală publică, el poate alege una dintre asigurările medicale enumerate mai sus pentru a se înregistra.
Asiguratorii medicali sînt obligaţi să accepte ca o persoană asigurată orice persoană care îndeplineşte condiţiile de participare la asigurare medicală cu şedere permanentă sau angajare în cîmpul muncii în Republica Cehă. (Adresele asigurătorilor medicali sînt enumerate în capitolul Adrese ale instituţiilor importante, pe care o puteţi găsi mai jos)
Cetăţenii străini care nu participă la asigurarea medicală publică, dar costurile de asistență medicală a cărora sînt rambursate de către Ministerul de Interne


Cetăţenii străini  şi asigurarea medicală

Legea 326/1999 Coll, privind şederea cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Cehe impune cetăţenilor străini obligaţia de a furniza dovada privind asigurarea lor care acoperă eventualele cheltuieli medicale.  Această obligaţie poate fi îndeplinită de către un cetăţean străin cu asigurare de călătorie, în cazul în care asigurarea este acoperită în temeiul unui acord internaţional, sau o asigurare medicală publică în cazul în care cetăţeanul străin demonstrează că serviciile medicale sînt plătite prin alte mijloace.
Dacă un cetăţean străin vine în Republica Cehă pentru a se angaja la muncă, această condiţie este îndeplinită în ziua în care el sau ea devine angajat de un angajator cu sediul înregistrat sau reşedinţa permanentă în Republica Cehă.  În alte circumstanțe persoana trebuie să aibă o asigurare de călătorie sau trebuie să prezinte o dovadă privind faptul că plata cheltuielilor medicale este asigurată într-un alt mod.  Şederea pe teritoriul Republicii Cehe fără asigurare este o încălcare a legislaţiei cehe, precum şi persoana care face acest lucru se supune urmăririi penale.  Dacă el sau ea are nevoie apoi de asistenţă medicală, plata este cerută în numerar, ceea ce, în caz de îngrijire a sănătăţii care depăşeşte asistenţa medicală necesară şi urgentă, poate ajunge la sume destul de ridicate.

Proba asigurării de călătorie nu este solicitată de la cetăţenii străini din Cuba şi Yemen. Asistenţa medicală necesară şi urgentă este rambursată cetăţenilor acestor state din bugetul de stat în temeiul unui acord bilateral.
Cetăţenii străini fără reşedinţă permanentă în Republica Cehă, care nu sînt angajaţi în cîmpul muncii în Republica Cehă, nu pot participa la asigurările medicale şi, în majoritatea cazurilor trebuie să aibă asigurare de călătorie, care este independentă de asigurările medicale şi se bazează pe un contract între persoană asigurată şi un asigurător.

 

În conformitate cu Legea privind reşedinţa cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Cehe,  asigurările medicale de călătorie, în caz de şedere peste 90 de zile, înseamnă asigurarea plății costurilor în legătură cu un tratament acut şi indispensabil pe teritoriul Republicii Cehe , inclusiv costurile de transportare a bolnavului (sau în caz de deces al persoanei, transportarea rămăşiţelor pămînteşti) într-o ţară a cărei documente de călătorie el sau ea le deţine, sau în altă ţară în care el sau ea are permis de şedere, min de 60.000 EUR pentru un accident asigurat (nu este inclusă plata de coasigurare a cetăţeanului asigurat).


Valoarea compensaţiilor de asigurare plătite depinde de condiţiile specifice ale contractului de asigurare. Persoana trebuie să acorde o atenţie deosebită atunci cînd negociază termenii unui contract de asigurare, după cum urmează:
    -acoperirea asigurării nu se aplică, de obicei, la tratamentul unei boli contractate înainte de semnarea contractului de asigurare;
    -este stabilită de obicei o limită pentru acoperirea asigurării, asupra căreia cheltuielile medicale nu sînt plătite;
    -acest domeniul de aplicare al asistenţei medicale care fac obiectul contractului de asigurare este limitat (sînt adesea excluse serviciile stomatologice, de exemplu)


În momentul aplicării pentru o viză pe teritoriul Republicii Cehe pentru perioada mai mare de 90 de zile, asigurările medicale de călătorie pot fi achiziţionate numai de la aceste fonduri de asigurare care sînt autorizate să ofere asigurări de călătorie în Republica Cehă şi trebuie să acopere asistenţă medicală complexă, inclusiv  prevenirea şi îngrijirea dispensară a  sănătăţii, precum şi asistenţa legată de femei însărcinate si transportarea  ulterioară a acestora. Persoana  trebuie să acorde o atenţie deosebită atunci cînd negociază termenii unui contract de asigurare.
Este necesară cumpărarea asigurării medicale de călătorie pentru un copil născut în Republica Cehă de un cetăţean străin fără şedere permanentă. Contractul poate fi, de obicei, încheiat după naşterea copilului şi nu poate fi cerută nici o plată a compensaţiilor de asigurare de la data naşterii.  În anticiparea unor astfel de cazuri unii asiguratori oferă produse aplicabile pentru femei însărcinate si pentru serviciile de sănătate furnizate copilului în primele zile după naştere.
Un copil, născut de părinţi care sînt cetăţeni străini şi participanţi la asigurările medicale doar prin angajare, nu este un participant la asigurarea medicală publică şi, prin urmare, este necesar ca el sau ea să contracteze asigurare de călătorie.  Este recomandat  unei mame însărcinate, în acest caz, să încheie un contract de asigurare care acoperă asistenţa medicală furnizată copilului în primele zile după naştere.


Depunerea  reclamaţiilor cu privire la asistenţa medicală
Dacă cineva crede că el sau ea nu a fost asigurată cu o bună asistenţă medicală sau furnizarea de asistenţă medicală esenţială a fost întîrziată, sau îngrijirile medicale necesare au fost refuzate, atunci are dreptul incontestabil de a face o reclamaţie.  Dacă cineva nu este mulţumit de comportamentul sau abordarea unui medic, consideră că informaţiile furnizate sînt insuficiente, are o suspiciune de neglijenţă în asistenţa obligatorie sau a unor disfuncţionalităţi în funcţionare, el la fel poate  depune o plîngere.


Cum să depuneţi o plîngere
Depunerea  unei plîngeri este de obicei una dintre ultimele etape într-o situaţie în care nu sînteţi mulţumit de modul în care asistenţa medicală este acordată sau de rezultatele acesteia. Cu toate acestea, este recomandabil de a epuiza toate celelalte posibilităţi de redresare a situaţiei.  Dacă acest lucru nu se poate face, este necesar să se facă distincție între depunerea unei plîngeri cu privire la o unitate sanitară privată sau publică.
Se poate întîmpla că cauza unei probleme este doar o mică neînţelegere, capacitatea insuficientă sau, în cel mai rău caz, refuzul personalului medical de a explica suficient totul în detaliu.  Cel mai bine este de a rezolva problemele minore printr-o vizită personală şi cît mai curînd posibil.
În cazuri mai grave, este mai bine dacă raportați obiecţiile în formă scrisă, ceea ce va garanta primirea unui răspuns scris într-un termen rezonabil.  O plîngere poate fi, de asemenea, efectuate prin telefon, prin fax sau prin poşta electronică.
Dacă nu sînteţi mulţumit de asistenţa medicală din spital, este recomandabil să discutaţi obiecţiile dumneavoastră cu medicul curant şi dacă nu sînteţi nemulţumit de asistenţa medicală cu sora medicală.  Medicul şef este, de asemenea, obligat să asculte reclamaţia dvs., precum şi managementul de vîrf al spitalului (directorul sau directorul adjunct).

Dacă nu sînteţi mulţumit de îngrijirea de ambulatoriu într-o instituție privată, aveţi posibilitate să modificaţi facilitatea sau să contactaţi asigurătorul medical.

Dacă bănuiţi o conduită incorectă a unui medic sau simţiţi că normele etice ale activităţii profesioniştilor din domeniul sănătăţii au fost încălcate, puteţi face o plîngere la Camera Medicală Cehă, Camera Dentară Cehă, sau o altă asociaţie profesională. Camera Medicală Cehă, fiind ca şi alte asociaţii profesionale garantul standardelor profesionale, este obligată să investigheze iniţiativa dumneavoastră.  În aceste cazuri este posibil să vizitaţi asigurătorul medical şi să faceţi o plîngere.
http://www.dent.cz/en/
Dacă este implicată o unitate de stat, puteţi apela la fondatorul său, de exemplu, consiliu regional (în cazul în care un spital regional este în cauză) sau  Ministerul Sănătăţii (în cazul în care un spital universitar este în cauză).


Autorităţile la care pot fi înaintate plîngerile

1. Directorul unităţii medicale sau fondatorul facilităţii de asistenţă medicală (Consiliul Regional sau Ministerul Sănătăţii în cazul spitalelor universitare, precum şi majoritatea spitalelor de psihiatrie), în care pacientul a fost internat.  Puteţi solicita o revizuire a tratamentului - adecvat în caz de îngrijire staţionară.
-  Şeful facilităţii de asistenţă medicală va investiga plîngerea cu lucrătorii în cauză şi va trimite declaraţia sa pacientului.  Rezoluţia plîngerilor se bazează pe Codul Administrativ, în funcţie de care aceasta poate dura pînă la 30 şi nu mai mult 60 de zile.
2. Camera Medicală Cehă se ocupă de plîngerile care implică abateri profesionale sau suspiciuni că un medic nu a procedat etic, sau în cazul în care o plîngere implică o rețetă incorectă pentru medicamente.
-    Vă puteţi plînge despre comportamentul lipsit de etică sau neprofesional al medicilor, în termen de un an de la data la care a avut loc.
-    O plîngere nu trebuie să fie făcută de către pacientul prejudiciat; aceasta poate fi făcută de oricine (de exemplu, o rudă).
-    Plîngerea trebuie să fie în scris.
-    O plîngere trebuie să fie rezolvată în termen de şase luni de la primirea acesteia.
-    Dacă un pacient nu este mulţumit de modul în care plîngerea lui este rezolvată, el poate depune o contestaţie în termen de 15 zile de la primirea deciziei Comitetului de Revizie, care este apoi decisă de Consiliul de Onoare al Camerei Medicale Cehe.  Medicul împotriva căruia se desfăşoară lucrările poate face recurs împotriva deciziei, precum şi un membru delegat al Comitetului de Revizie.
3. Asiguratorul  medical în cazul în care pacientul consideră că un lucrător medical nu oferă servicii de asistenţă adecvate şi în cazul în care un medic sau alt lucrător a refuzat să  efectueze o procedură medicală care face parte din asistenţa rambursată.
- Medicul de revizuirea a asigurătorului va revizui necesitatea unei proceduri de tratament cu o atenţie deosebită a cursului său şi va stabili dacă procedura corespunde cu grija în sarcina asigurătorului de sănătate, numai dacă procedurile necesare au fost percepute şi dacă tipul de asistenţă medicală  corespunde stării sănătății pacientului.
-  Rezoluţia plîngerilor se bazează pe Codul Administrativ, în funcţie de care este nevoie de pînă la 60 de zile.
4. Autoritatea competentă a administraţiei de stat care a înregistrat facilitatea de asistenţă medicală în cauză (un consiliu regional sau Consiliul oraşului Praga în cazul în care facilitatea în cauză este privată).
5. În toate aceste cazuri, persoana asigurată trebuie să depună plîngerea la Ministerul Sănătăţii, unde aceasta va fi investigată de către Departamentul de Supraveghere, care ţine un registru central de reclamaţii şi le investighează în colaborare cu departamentele ministerului de specialitate, organizaţiile şi autorităţile sanitare competente.


Trebuie remarcat faptul că o plîngere nu poate fi anonimă.  Aceasta trebuie să conţină informaţii suficiente pentru a fi rezolvată de către un organism competent.  În cazul în care situaţia este mai complicată, este adesea util de a cere o copie a documentaţiei medicale şi de a  consulta un expert.


Dacă cineva nu este mulţumit de aspectul material al rezoluţiei plîngerii sau durata de timp necesară pentru a o rezolva  sau mai are suspiciuni de părtinire în legătură cu o plîngere, aceştia pot contacta ombudsmanul (protectorul public a drepturilor), care va investiga întreaga situaţie.


Sistemul social

Asistența socială de stat
Asistența socială de stat este reglementată prin Legea nr. 117/1995 Coll., cu privire la asistența socială de stat, după cum a fost modificată.  În temeiul prezentei legi, următoarele prestaţii sînt disponibile:
   - Alocaţia pentru copil
    -Alocaţia socială
    -Alocaţia pentru locuinţă
    -Alocaţia pentru creşterea copilului
    -Alocaţia pentru asistență socială profesională maternală
    -Alocaţia la naştere
    -Alocaţia funerară


Alocaţia pentru copil
Alocaţia pentru copil este un beneficiu de bază pe termen lung acordat familiilor cu copii în întreţinere.  Un copil aflat în întreţinere pînă la vîrsta de 26 de ani, care trăieşte într-o familie cu un venit de 2,4 ori mai mic decît minimul de viaţă a familiei are dreptul la această alocaţie.
Alocaţia este furnizată pe trei nivele, în dependenţă de vîrsta copilului:
Vîrsta copilului întreţinut
Suma alocaţiei lunare pentru copil în CZK
    Pînă la 6 ani 500
    De la 6 la 15 ani 610
   De la 15 la 26 ani700


Alocaţia socială
Scopul acestui beneficiu este de a ajuta familiile cu venituri mici cu membri de familie cu dezabilități pentru a acoperi costurile necesităţilor copiilor lor.  Familiile au dreptul la această alocaţie, cu condiţia că veniturile familiei în trimestrul calendaristic precedent nu depăşeşte de 2.0 ori minimul de viaţă al familiei.
Părinţii care au grijă de cel puţin un copil în întreţinere care suferă de un handicap sever pe termen lung, un handicap pe termen lung sau de o boală pe termen lung, au dreptul la acest tip de alocație, precum şi atunci cînd cel puţin unul dintre părinţi are un handicap sever pe termen lung, sau este un copil dependent cu un handicap pe termen lung sau cu o boală pe termen lung.


Alocaţia pentru locuinţă
Proprietarii sau chiriaşii înregistraţi ca rezidenţi permanenţi în acea proprietate au dreptul la o indemnizaţie de locuinţă în cazul în care 30% (în Praga 35%) din veniturile familiei sînt insuficiente pentru a acoperi costurile locuinţei şi, în acelaşi timp aceste 30% (în Praga 35%) din venitul familiei este mai mic decît costurile relevante prescriptive stabilite prin lege.
Costurile prescriptive aferente locuinţelor sînt stabilite ca costurile locuinţelor medii bazate pe dimensiunea de municipalitate şi numărul de membri ai gospodăriei. În cazul apartamentelor închiriate acestea includ o parte din chirie, în conformitate cu Actul de chirie şi costurile de cooperare similare pentru rezidenţii apartamentelor cooperative şi proprietarii de apartamente.  Acestea includ, de asemenea, costul serviciilor şi a energiei. Costurile prescriptive aferente locuinţelor sînt calculate în baza dimensiunilor rezonabile de locuinţă pentru numărul de persoane cu domiciliul permanent în ele.
Nivelul alocaţiei pentru locuinţă este stabilit ca diferenţa dintre costurile prescriptive ale locuinţelor şi venitul familiei în cauză înmulţit cu un coeficient de 0,30 (în Praga 0.35).


Alocaţia pentru creşterea copilului
Un părinte care îngrijeşte în mod corespunzător şi personal un copil, care este cel mai mic în familie, are dreptul la alocaţie pentru creşterea copilului.  Alocaţia pentru creşterea copilului este oferită în patru rate care sînt stabilite în sume fixe lunare în funcţie de durata de tragere (primire) - rată crescută (11,400 CZK), rata de bază (7600 CZK), rata redusă (3.800 CZK) şi rată mai mică (3.000 CZK).   Un părinte poate alege să primească alocaţia pentru creşterea copilului pentru o perioadă de pînă la vîrsta de doi, trei sau patru ani a copilului. Prin selectarea perioadei de sprijin, părintele alege, de asemenea, valoarea alocaţiei, după cum urmează:
    -Tragerea/primirea rapidă a alocaţiei pentru creşterea copilului - după concediul de maternitate (denumit în continuare CM) la rata crescută (11,400 CZK) pînă cînd copilul împlineşte 24 luni; doar părinţii care au dreptul la CM de cel puţin 380 CZK pe zi calendaristică pot solicita această formă de tragere;
   - Tragerea/primirea obişnuită – după CM la rata de bază (7,600 CZK) pînă cînd copilul împlineşte vîrsta de 36 luni; doar părinţii care au dreptul la CM pot solicita această formă de tragere;
    -Tragerea/primirea lentă – după CM sau de la naşterea copilului (în cazul în care părintele nu are dreptul la CM) la rata de bază (7,600 CZK) pînă cînd copilul împlineşte 9 luni şi după aceasta la rata redusă (3.800 CZK) pînă cînd copilul împlineşte 48 de luni.

Părintele trebuie să aplice, în scris, pentru perioada selectată, precum şi rata alocaţiei pentru creşterea copilului la biroului competent folosind formularul prescris.  Părinţii trebuie să aplice pentru tragerea rapidă pînă la sfîrşitul lunii a doua calendaristică care urmează după cea în care copilul lor cel mai mic ajunge la vîrsta de 22 săptămîni, sau în care copiii lor cei mai mici, în cazul naşterii multiple, ajung la vîrsta de 31 săptămîni.  Părinţii trebuie să aplice pentru tragerea obişnuită pînă la sfîrşitul lunii calendaristice în care copilul lor cel mai mic ajunge la vîrsta de 9 luni.  Dacă părintele nu aplică pentru tragerea rapidă sau obişnuită a alocaţiei pentru creşterea copilului, el / ea vor primi alocaţia pentru creşterea copilului de tragere lentă atunci cînd copilul împlineşte vîrsta de 9 luni, adică la o cotă redusă.  Perioada şi valoarea alocaţiei pentru creşterea copilului pot fi selectate doar pentru perioadele specificate.  Odată ce această decizie a fost luată, metoda selectată de tragere nu poate fi schimbată şi nu poate fi plătită retrospectiv, chiar şi în cazul în care părinţii  alternează pretenţia lor la alocaţia pentru creşterea copilului.
În cazul copiilor cu dizabilități, părintele are dreptul la alocaţie pentru creşterea copilului la rata de bază (7600 CZK), pînă cînd copilul ajunge la vîrsta de 7 ani, din ziua în care copilul este diagnosticat ca un copil care suferă de un handicap pe termen lung sau de invaliditate severă pe termen lung, indiferent de forma de elaborare care a fost selectată anterior (înainte de diagnosticul stării de sănătate a copilului). Dacă copilul primeşte alocaţia de îngrijire (în conformitate cu Legea privind serviciile sociale), părintele are dreptul la jumătate din plata alocaţiei pentru creşterea copilului. Dacă copilul diagnosticat ca un copil care suferă de o dizabilitate pe termen lung sau de invaliditate severă pe termen lung nu primeşte alocaţia de îngrijire, părintele are dreptul la alocaţie pentru creşterea copilului la o rată scăzută (3.000 CZK) de la vîrsta copilului de la 7 la 15 ani.


Un părinte are dreptul la alocaţie pentru creşterea copilului cu condiţia că:
    -un copil sub vîrsta de 3 ani, frecventează o creşă sau altă instituție pentru copiii de vîrstă preşcolară, pentru o perioadă de maximum 5 zile calendaristice într-o lună;
    -un copil peste vîrsta de 3 ani frecventează o grădiniţă sau o instituție similară pentru copiii de vîrstă preşcolară nu mai mult de 4 ore pe zi sau o perioadă de maximum 5 zile calendaristice într-o lună;
    -copilul participă la un centru de remediere, creşă, grădiniţă sau instituție similară pentru persoane cu dizabilități pentru copii de vîrstă preşcolară nu mai mult de 4 ore pe zi;
    -un copil al unui părinte cu dizabilitate frecventează o instituție similară, creşă sau grădiniţă pentru copiii de vîrstă preşcolară  nu mai mult de 4 ore pe zi;
    -un copil diagnosticat ca un copil care suferă de o dizabilitate pe termen lung sau de un handicap sever pe termen lung frecventează o instituție similară, creşă sau grădiniţă pentru copii de vîrstă preşcolară nu mai mult de 6 ore pe zi sau desfăşoară învăţămîntul obligatoriu.


Veniturile părintelui nu sînt  testate, părintele poate desfășura o activitate profesională, fără a pierde dreptul la alocaţie pentru creşterea copilului.  Cu toate acestea, în timpul acestei perioade de activitate profesională, părintele trebuie să se asigure că copilul este în grija unui alt adult.


Alocaţia pentru asistenţă socială profesională maternală
Alocaţia pentru copil adoptiv

Copiii aflaţi în întreţinere alternativă au dreptul la o alocaţie.  Copilul continuă să aibă dreptul la această alocaţie, chiar și după ce a ajuns la maturitate, pînă la maxim 26 de ani, cu condiţia că acesta să rămînă un copil dependent şi să trăiască sub acelaşi acoperiş cu fostul său părinte adoptiv.
Valoarea alocaţiei pentru un copil aflat în întreţinere este de 2.30 ori mai mare decît minimul de trai a copilului şi pentru un copil independent ea este de 1.40 ori mai mare decît minimul de trai al copilului.  În cazul unui copil cu dizabilități, coeficientul prin care minimul de trai se multiplică este crescut proporţional cu nivelul de dizabilitate şi reprezintă 2.35 pentru un copil cu o boală pe termen lung,   2.90 pentru un copil cu o dizabilitate pe termen lung şi 3.10 pentru un copil cu dizabilitate severă pe termen lung.


Alocaţie pentru părintele adoptiv
Un părinte adoptiv care ia un copil în îngrijire are dreptul la această alocaţie.  Cuantumul lunar al alocaţiei pentru părinţi adoptivi este egal cu nivelul minim de viaţă individual pentru fiecare copil adoptat.  Alocaţia de părinte adoptiv pentru un copil este de 3126 CZK pe lună.


Alocaţie pentru părintele adoptiv în cazuri speciale
Un părinte adoptiv care îngrijeşte cel puţin trei copii adoptivi sau cel puţin un copil care este o persoană dependentă de îngrijire de o altă persoană cu un nivel de dependenţă II, III sau IV are dreptul la această alocaţie. Cuantumul alocaţiei pentru părintele adoptiv pe lună calendaristică se calculează ca multiplu al minimului de viaţă individual şi un coeficient de 5.50.  Alocaţia specială pentru părintele adoptiv este mărită cu 0,5 din minimul de viaţă individual pentru fiecare copil adoptat în plus  şi cu 0,75 din minimul de trai individual pentru fiecare copil adițional, cu un nivel de dependenţă II, III sau IV.


Grantul pentru îngrijirea profesională maternală
Un părinte adoptiv care a luat un copil în asistenţă parentală profesionistă are dreptul de a primi aceast grant.  Valoarea grantului este setată ca o sumă fixă şi se referă la vîrsta copilului:
Vîrsta copilului
Valoarea grantului în CZK
    pînă la 6 ani 8,000
    de la 6 la 15 ani 9,000
    de la 15 la 18 ani 10,000


Alocaţia la naştere
Acesta este un beneficiu pentru familiile cu venituri reduse pentru a le ajuta să acopere costurile legate de naşterea primului lor copil.  Familiile au dreptul la alocaţie de naştere, cu condiţia ca veniturile familiei în trimestrul calendaristic anterior naşterii copilului să nu depăşească de 2,4 ori minimul de viaţă al familiei.  Suma alocaţiei de  naştere este 13,000 CZK la naşterea primului copil.  În cazul în care un alt copil este născut, împreună cu primul copil născut viu, suma alocaţiei de naştere este de 19500 CZK.


Solicitarea  beneficiilor
Cererile pentru beneficii sociale de stat sînt gestionate de către punctele de contact ale Biroului Muncii al Republicii Cehe în baza permisului de şedere permanentă a persoanei cu dreptul la beneficii (solicitant eligibil).
Cererile pentru beneficii sînt transmise în baza formularelor prescrise de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Adresele punctelor de contact de stat de sprijin social pot fi găsite aici. Formularele de cerere sînt disponibile pe http://forms.mpsv.cz/sspforms/ sau http://portal.mpsv.cz/ssp/elforms.
Aceste organisme de apel sînt autorităţile regionale şi Magistratura din Praga.


Dreptul la beneficii
Cetăţenii au dreptul la beneficii în cazul în care membrii gospodăriei evaluaţi cu ei sînt rezidenţi permanenţi în Republica Cehă sau în cazul în care sînt cetăţeni ai UE – atunci fac obiectul legislaţiei direct aplicabile Comunităţilor Europene.  Pentru cetăţeni străini din afara UE,  şederea permanentă în Republica Cehă este considerată a fi perioada de 365 de zile care au trecut de la data la care a fost înregistrată şederea în Republica Cehă.  Acest lucru nu include perioada în care o persoană este solicitant de azil.  Legea nr 117/1995 Coll. privind Asistenţa Socială de Stat prevede alte persoane eligibile pentru beneficii sociale de stat.
Dreptul la plata beneficiilor expiră o dată ce trei luni au trecut de la data la care beneficiile s-au aplicat. În caz  de beneficii singulare, dreptul expiră peste un an din data în care s-a aplicat  beneficiul.
Venitul decisiv pentru dreptul la beneficii sociale de stat include, în special, veniturile dintr-o activitate dependentă (muncă), venituri din activitate antreprenorială sau alte activităţi de muncă, de boală şi beneficiile sistemului de pensii, ajutor de şomaj, inclusiv venituri similare din străinătate. Venitul net est luat în considerare în venitul decisiv.


Familia
sau în scopul de sprijin social de stat format din părinţi şi copiii aflaţi în întreţinere în cazul în care au reşedinţa în comun şi acoperă costurile nevoilor lor în comun. Copii aflaţi în întreţinere sînt copii pînă la sfîrşitul anului de frecventare obligatorie a  şcolii şi în afara, în cazul în care sînt supuşi în continuare educaţiei sau formării profesionale, sau în cazul în care sînt invalizi, dar pînă la maxim 26 de ani.  În cazul alocaţie de locuinţă, toate persoanele înregistrate ca rezident permanent în apartament sînt evaluate în comun şi starea de acoperire a costurilor nevoilor lor în comun nu este solicitată.


Familia
Sprijinul financiar pentru familii

Sprijinul financiar pentru familii este bazat pe următoarele două mecanisme importante:
   - măsurile fiscale
    -sistemul de securitate socială


Măsurile fiscale
Familiile sînt sprijinite financiar indirect  prin intermediul unor măsuri fiscale:

1.    Avantaje fiscale pentru copiii aflaţi în întreţinere care trăiesc cu contribuabilul într-o gospodărie comună (în formă de scutiri fiscale, credit fiscal, sau o combinaţie a celor două, dacă este cazul).
O modificare la Legea nr 586/1992 privind impozitul pe venit, după cum a fost modificată, prevede că, începînd cu 1 ianuarie 2005, partea non-impozabilă a bazei de impozitare pentru un copil aflat în întreţinere a fost înlocuită de un nou mecanism numit "credit fiscal pentru un copil dependent care locuieşte cu  contribuabilul într-o gospodărie comună". Creditul fiscal pentru copii, spre deosebire de partea non-impozabilă a bazei de impozitare, nu este dedus ca o sumă fixă de la baza de impozitare, dar este dedus direct din impozitul calculat sau, în fiecare lună calendaristică, calculat de la plata fiscală în avans a angajaţilor.  Scutirea de impozit constă dintr-o reducere a impozitului calculat (lunar plata taxei în avans de salariaţi), cu o sumă fixă de credit fiscal (scutirea de impozit). Dacă un contribuabil este supus plății impozitului, care este mai mică decît creditul fiscal (scutiri de taxe), el / ea poate solicita un bonus fiscal (rămas pînă la creditul fiscal). Pentru a se califica pentru bonus fiscal, contribuabilul trebuie să fie activ din punct de vedere economic, adică contribuabilul poate solicita bonusul fiscal numai dacă el / ea are venituri impozabile în perioada impozabilă de cel puţin şase ori mai mare decît salariul minim sau, în cazul plăţilor lunare a taxei în avans, venitul ei / lui este cel puţin egală cu jumătate din salariul minim.
2.    Scutirea fiscală pentru soţ
O deducere fiscală poate fi invocată pentru o soţie care convieţuieşte cu contribuabilul într-o gospodărie comună al căror venit nu depăşeşte 68000 CZK într-un an calendaristic. Această scutire fiscală 24,840 CZK anual pentru  soţul dependent.
Mai multe informaţii cu privire la măsurile fiscale pentru familii pot fi găsite pe site-ul web al Ministerului de Finanţ al Republicii Cehe.


Sistemul de securitate socială
Asigurarea socială

Asigurarea socială constă din
1.    Asigurarea medicală  (reglementată în Legea Nr. 187/2006 cu privire la asigurările medicale)
şi
2.    Asigurarea pensiei de bază (reglementată în Legea Nr. 155/1995 cu privire la asigurarea pensiei).
Prin intermediul sistemului de asigurări sociale, cetăţeanul (un membru al familiei) este securizat să facă faţă revendicărilor de asigurare pe viitor cum ar fi cele de boală, maternitate, vîrstă, dizabilitate sau pierdere a întreţinătorului, care ar duce la punerea în pericol sau la pierderea venitului ei / lui.  Aceste situaţii sociale grave previzibile dau dreptul la solicitarea beneficiilor de asigurare de boală (indemnizaţiile pentru concediile medicale, maternitate, compensaţii pentru sarcină si maternitate, alocaţie de îngrijire) sau beneficii de asigurări de pensii ( pensii pentru limită de vîrstă, inclusiv aşa-numitele pensii de vîrstă timpurii, pensii de invaliditate , de văduvă/  văduv şi pensia de orfan).


Asistența socială de stat
Sistemul de sprijin social de stat este reglementat prin Legea nr. 117/1995 Coll. cu privire la asistență socială de stat, după cum a fost modificată.
Termenul de asistență socială acordată de stat indică faptul că beneficiile acordate familiilor în situaţiile sociale recunoscute în care statul îşi asumă parţial responsabilitatea pentru situaţia socială apărută plătind beneficiile menţionate anterior.  Următoarele beneficii sînt prevăzute în cadrul sistemului de asistență socială de stat: alocaţia pentru copil, alocaţia pentru creşterea copilului, alocaţia socială, alocaţia de locuinţă, alocaţia la naştere, alocaţia funerară şi alocaţia pentru îngrijire socială profesionistă.
Mai multe informaţii detaliate cu privire la tipurile individuale de beneficii şi locurile de contact de aplicare pentru acestea pot fi găsite pe: Asistenţă Socială de Stat.


Asistenţă în nevoi material    
Sistemul de asistenţă în nevoie materială este reglementată de Legea nr. 111/2006 Coll, privind asistenţa în nevoie materială, după cum a fost modificată. Conform legii, asistenţa este oferită persoanelor fizice sau familiei, în cazul în care nu au venituri suficiente şi în cazul în care situaţia lor socială generală şi de proprietate nu le permite satisfacerea cerinţelor de viaţă de bază ale persoanelor (în acelaşi timp, venitul nu poate fi mărit prin eforturi proprii pentru motive obiective).  Nevoia materială, de asemenea, ajută la rezolvarea unor situaţii care apare intermitent în viaţă, care pot fi rezolvate numai cu asistenţă imediată.


Concediu de maternitate
-Un angajat femeie (mamă) are dreptul, în ceea ce priveşte naşterea copilului şi îngrijirea nou-născutului, la concediul de maternitate pentru o perioadă de 28 de săptămîni; în cazul în care mama a dat naştere concomitent la doi sau mai mulţi copii, ea are dreptul la concediu de maternitate pentru o perioadă de 37 săptămîni.
-Un angajat femeie poate începe, de regulă, concediul de maternitate cu şase săptămîni înainte de data naşterii aşteptată, însă nu mai devreme decît de la începutul săptămînii a opta înainte de această dată.
-În cazul în care un angajat femeie a folosit mai puţin de şase săptămîni de concediu de maternitate pînă la naştere, deoarece naşterea a avut loc mai devreme decît a fost estimată de către medic, angajatul femeie are dreptul la concediul de maternitate din data cînd a început concediul pînă la sfîrşitul perioadei stabilite în punctul 1.  Dacă un angajat femeie totuşi a utilizat mai puţin de şase săptămîni de concediu de maternitate pînă la naştere, din diferite motive, ea va lua concediul de maternitate de la data naşterii doar la expirarea a 22 săptămîni, sau, respectiv, 31 săptămîni dacă angajatul femeie  a dat naştere  la doi sau mai mulţi copii sau un angajat femeie care este o mamă singură.
-În cazul în care copilul a fost născut mort, un angajat femeie are dreptul la concediul de maternitate pentru o perioadă de 14 săptămîni.
-Concediul de maternitate în ceea ce priveşte naştere nu va fi niciodată mai mic de 14 săptămîni, în timp ce nici într-un caz, acesta nu poate fi reziliat sau întrerupt înainte de expirarea a şase săptămîni de la data naşterii.
-Un angajat femeie nu este obligată să depună o cerere specială pentru concediul de maternitate.  Va fi suficient ca ea să anunţe angajatorului său solicitarea  concediului de maternitate, utilizînd un formular legal semnat de către medicul relevant.


Timpul folosit de către un angajat femeie pentru concediul de maternitate şi concediul pentru creşterea copilului ei şi timpul utilizat de un angajat bărbat pentru concediul pentru creşterea copilului său, în sensul dispoziţiilor din Sect. 127, Legea nr 262/2006 Coll, Codul muncii ., este considerat un impediment material personal pentru a lucra pe baza căruia absenţa angajatului de la locul de muncă trebuie să fie scuzată. În această perioadă, angajatul bărbat / femeie nu are dreptul la salariu sau compensaţii salariale, dar el / ea are dreptul la beneficii de asigurări medicale în conformitate cu Legea nr 187/2006 Coll, cu privire la asigurarea medicale, după cum a fost modificată, şi la beneficiile de asistenţă socială de stat în conformitate cu Legea nr. 117/1995 Coll, cu privire la asistența socială de stat (beneficii de familie).

 

Concediul de maternitate şi concediul pentru creşterea copilului prevăzute pentru perioada în care o femeie are dreptul de a folosi concediul de maternitate, trebuie să fie întotdeauna considerate ca executarea de lucrări, de asemenea, în sensul recunoaşterii concediul anual.

 

Dacă un angajat femeie se întoarce la locul ei de muncă după concediul de maternitate, sau un angajat bărbat după concediul pentru creşterea copilului, luat pentru perioada în care o femeie are dreptul de a folosi un concediu de maternitate (28 si 37 de săptămîni de la data naşterii ), angajatorului i se cere să le atribuie activitatea lor iniţială şi locul lor de muncă.  În cazul în care este imposibil, deoarece locul de muncă s-a închis sau locul de muncă a fost anulat, angajatorul le atribuie un alt lucru, corespunzător contractului de muncă  .
   

Dacă un angajat femeie solicită angajatorului permisiunea de a lua concediu în aşa fel încît acesta urmează direct după sfîrşitul concediului de maternitate, sau un angajat bărbat solicită de la angajator să ia concediu în aşa fel încît acesta urmează direct după sfîrşitul concediului pentru creşterea copilului în funcţie de perioada în care un angajat femeie are dreptul să îşi ia concediu de maternitate, angajatorul este obligat să satisfacă această cerere.  Orice altfel de concediu luat înainte de începerea concediului pentru creşterea copilului nu poate fi redus ca urmare a concediului pentru creşterea copilului.


Concediul pentru creşterea copilului
-Pentru a permite o mai bună îngrijire a unui copil, un angajator este obligat să ofere concediul pentru creşterea copilului unui angajat femeie sau bărbat la cererea acestora. Concediul pentru creşterea copilului este oferit mamei copilului după concediul de maternitate şi tatălui din data de naştere a copilului, în scopul solicitat de aceştia, însă nu mai mult decît pînă în momentul în care copilul împlineşte vîrsta de trei ani.
-Concediul pentru creşterea copilului nu trebuie să fie utilizat într-o manieră unică.  Asta înseamnă că, dacă un angajat bărbat / femeie se întoarce înapoi la muncă în primul an de viaţă a copilului, acesta poate solicita  concediul pentru creşterea copilului în orice moment pînă la vîrsta copilului de trei ani.
-Unui angajat bărbat şi / sau femeie care se întoarce la locul de muncă după concediul pentru creşterea copilului trebuie să i se atribuie un loc de muncă în conformitate cu contractul său de muncă.
-Concediul pentru creşterea copilului pentru un angajat-tată, în acelaşi scop cu concediul mamei copilului, este considerat o perioadă de absenţă, în sensul concediul anual.
-În timpul perioadei de utilizare a concediului pentru creşterea copilului în acelaşi scop cu concediul mamei copilului, angajatul femeie / bărbat nu are dreptul la nici o compensaţie salarială, cu toate acestea, el are dreptul de a beneficia de sprijin social de stat (alocaţia pentru creşterea copilului), în conformitate cu Legea nr. 117/1995 Coll, privind asistența socială de stat.


Dispoziţiile comune referitoare la concediul de maternitate şi concediul pentru creşterea copilului
-Un angajat bărbat poate lua concediu pentru creşterea copilului în perioada în care un angajat femeie ia concediu de maternitate.
-Un angajat femeie şi  angajatul bărbat pot lua  concediul pentru creşterea copilului în acelaşi timp.
-Dispoziţiile privind concediul de maternitate şi concediul pentru creşterea copilului se aplică în mod corespunzător pentru încredinţarea copilului în îngrijire înlocuind îngrijirea părintească pe baza deciziei de către organul relevant.


Timpul liber
 -Un angajator trebuie să scuze absenţa de la locul de muncă a unui angajat bărbat / femeie în timpul de îngrijire a unui membru de familie bolnav şi în timpul de îngrijire a unui copil cu vîrsta sub zece ani care, din motive serioase, nu poate fi plasat într-o instituție educațională de îngrijire a copilului sau şcoală în îngrijirea căreia se află în mod normal copilul, sau în cazul în care persoana care are grijă  de copil s-a îmbolnăvit sau  ea / el este în carantină (o măsură de carantină), sau în cazul în care o astfel de persoană a fost supusă unui control sau tratament într-o unitate de sănătate, care nu ar fi putut fi asigurată în afara orelor de lucru al unui angajat bărbat / femeie. Un angajat bărbat / femeie nu are dreptul la nici o compensaţie salarială pentru această perioadă, însă va avea dreptul să beneficieze de asigurări medicale prevăzute de dispoziţiile legale speciale.
-Dacă un angajat femeie /  bărbat nu poate efectua munca din cauza unor motive grave care îl / o afectează  după cum este prevăzut mai jos, un angajator trebuie să-i acorde timp liber pentru ea / el, în măsura şi sub rezerva condiţiilor stabilite mai jos:
-La naştere, timp liber inclusiv compensarea salarială sînt puse la dispoziţia soţului sau concubinului pentru perioada necesară pentru transportarea soţiei (femeia concubinului) la o instituție de servicii de sănătate, la spital şi înapoi.  Timpul liber de la serviciu fără salariu sau compensaţii salariale este, de asemenea, prevăzut pentru tatăl care participă la naştere.
-Pentru însoţirea unui membru al familiei la o instituție de servicii medicale pentru o verificare medicală sau tratament în caz de boală subită sau accident, precum şi pentru o verificare neprogramată, tratament sau spitalizare, timp liber inclusiv compensarea salarială sînt prevăzute pentru perioada necesară cerută, totuși pînă la o zi maxim, la un singur membru al familiei, şi cu condiţia că astfel de însoţire a fost necesară, precum şi că acţiunile în cauză nu pot fi efectuate în afara orelor de lucru. Dacă, totuşi, un angajat are dreptul de a beneficia de îngrijirea unui membru de familie sub asigurarea de boală, angajatul nu va avea dreptul la nici o compensaţie salarială.
-Timp liber de la serviciu, pentru a însoţi un copil la o instituție de consiliere şcolară pentru a asigura copilului nevoile educaţionale speciale, este furnizat numai unuia dintre membrii familiei, pentru perioada necesară, în esenţă, dar fără nici un salariu sau compensaţii salariale.
-La moartea unui soţ, copil sau concubin, timp liber inclusiv compensarea salarială vor fi prevăzute în măsura de două zile şi o zi mai mult pentru a participa la funeraliile  persoanelor menţionate.
-Pentru a participa la înmormîntarea unui părinte sau a unui frate al angajatului, a unui părinte sau frate a soţului / soţiei, precum şi un soţ al fratelui angajatului, timp liber inclusiv compensarea salarială sînt furnizate în mărime de o zi şi mai multe zile în cazul în care angajatul este implicat în organizarea înmormîntării  persoanelor menţionate.
-Pentru a participa la funeraliile unui bunic sau nepot al angajatului sau un bunic al soţului / soţiei  sau o altă persoană care, deşi nu face parte din rudele mai apropiate de mai sus, a trăit în gospodărie cu angajatul în momentul morţii, timp liber inclusiv compensaţie salarială vor fi furnizate pentru perioada necesară, totuşi, pentru o zi maxim şi o zi mai mult, dacă  angajatul organizează înmormîntarea persoanelor menţionate.
-Pentru nunta proprie, timp liber inclusiv compensarea salarială sînt prevăzute pentru două zile, din care o zi pentru a participa la ceremonia de nuntă.  Timp liber inclusiv compensarea salarială sînt prevăzute pentru o zi pentru a participa la ceremonia de nunta cu ocazia nunţii copilului cuiva şi acelaşi timp liber cu excepţia despăgubirii salariale vor fi acordate pentru nunta părintelui cuiva.
-Obstacolele grave cu caracter personal menţionate mai sus pentru muncă trebuie să fie considerate lucru efectuat în scopul concediului anual.
-În plus, un angajator poate oferi timp liber pentru un angajat din alte motive grave, de asemenea, în special pentru participarea la probleme grave personale, de familie şi de proprietate pe care un angajat este incapabil să le rezolve în afara orelor de muncă. Dispoziţiile legale nu limitează durata de timp a eliberării de la lucru; este în întregime la discreţia angajatorului dacă primeşte o cerere de solicitare a timpului liber de la salariat şi cît timp liber să-i ofere.   Este posibil de convenit cu angajatorul că angajatul va absenta o perioadă de timp de la locul de muncă.  Un angajator, cu toate acestea, nu are nici o obligaţie legală să permită unui angajat să compenseze perioada de absenţă, în cazul în care nu este interzis faptul din motive operaţionale grave.
-Aceasta se aplică în orice moment,  dacă un angajat este conştient de impedimentul în calea lucrului în avans, el sau ea trebuie să solicite angajatorului în timp util timp liber de la locul de muncă.  În caz contrar, angajatul trebuie să anunţe alt angajat despre obstacol şi durata estimată a acestuia, fără întîrzieri nejustificate. Un angajat are obligaţia să dovedească impedimentul în calea lucrului.  Dacă un angajat are dreptul la concediu fără compensaţii salariale, angajatorul va oferi o oportunitate pentru perioada de absenţă pentru el / ea, cu excepţia cazului cînd  este interzis din motive operaţionale grave.
-În acordurile colective sau normele interne ale companiei, titlurile de salariaţi bărbaţi / femei pentru timp liber pot fi extinse, sau despăgubiri salariale în exces faţă de scopul de mai sus, sau domeniul lor de aplicare poate fi extins pentru a include, de asemenea, cazuri suplimentare de calificare la un titlu de timp liber, sau la compensare salarială.


 

Publică un comentariu nou

CAPTCHA
Vă rugăm să răspundeţi la întrebare pentru a evita SPAM-ul
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.