Foto: debanat.ro

Trei au fost momentele extrem de importante în planul politicii mondiale, în 2012: alegerile prezidenţiale din SUA, Rusia şi Franţa. Pe lîngă acestea, au suscitat atenţia publicului şi analişitlor situaţia economică dezastruoasă din Grecia, dar şi războiul civil, soldat cu zeci de mii de victime din Siria.

Întreaga planetă a urmărit cu sufletul la gură competiţia finală pentru Casa Albă, în 6 noiembrie, dintre democratul Barack Obama şi republicanul Mitt Romney. Obama a depăşit pragul necesar de 270 de voturi în Colegiul Electoral, iar suporterii săi, extrem de fericiţi, au cîntat şi au dansat la petrecerea organizată în cinstea victoriei în alegeri, la Chicago. Preşedintele le-a mulţumit pentru că, în acest fel, s-au asigurat că „naţiunea va merge înainte, deşi bătălia pentru a obţine schimbările dorite va continua să fie dificilă”.

Primul preşedinte afro-american al Statelor Unite, care a ajuns la putere, în urmă cu 4 ani, cu sloganurile de „speranţă” şi „schimbare”, a reuşit să-şi convingă compatrioţii că este cel mai potrivit să rămînă la conducere încă 4 ani, în pofida unui bilanţ destul de slab mai ales pe plan economic.

Obama a avut „cea mai performantă maşină electorală din SUA”, înfiinţînd birouri în statele indecise, cu un an înainte de alegeri. Rezultatele finale ale alegerilor arătau aşa: MITT ROMNEY. 206 VOTURI ELECTORALE 50% - 59.696.127; BARACK OBAMA, 303 VOTURI ELECTORALE 48%- 57.072.892 de voturi.

Cu şapte luni mai devreme s-a desfăşurat un alt scrutin important, dar, de data asta, cu un rezultat previzibil: cel din Rusia, cîştigat, din nou, de Vladimir Putin. Fost preşedinte al ţării, timp de alte două mandate, între 2000-2008, apoi premier între 2008-2012, Putin a revenit la Kremlin, în alegerile din 4 martie, din primul tur de scrutin, obţinînd 63,42% din voturi.

În luna mai au avut loc alegerile pentru funcţia de preşedinte al Franţei. În cel de-al doilea tur de scrutin s-au confruntat conservatorul Nicolas Sarkozy, fostul preşedinte, şi socialistul Francois Hollande.

Era Sarkozy s-a încheiat în Franţa, odată cu alegerea socialistului Francois Hollande în funcţia de preşedinte, cu 51,7% din voturi, faţă de 48,38% dintre voturi acordate lui Nicolas Sarkozy. Peste 18 milioane de voturi au fost acordate candidatului socialist, 16,9 milioane predecesorului său, în timp ce 2,1 milioane de persoane au votat în alb sau nul.

În 20 mai a avut loc summitul NATO de la Chicago, cel mai mare summit din istoria Alianţei, la care au fost invitate să participe 50 de state, şi unde s-au discutat probleme importante precum: situaţia din Afganistan, scutul antirachetă, cooperarea militară şi parteneriatele cu statele din afara Alianţei şi "austeritatea", armatele occidentale fiind obligate să coopereze mai mult pentru a nu pierde supremaţia tehnologică.

O altă ţară pe care statele lumii au stat cu ochii în 2012 a fost Grecia. Criza din Grecia şi perspectiva ieşirii acesui stat din zona euro au pus pe jar Europa.

Două alegeri legislative, trei guverne, cinci greve generale şi o criză care nu pare să aibă sfîrşit - 2012 a fost anul în care nemulţumirea socială şi sărăcia au condus la o creştere a numărului de sinucideri şi a unui partid neonazist în această ţară.

Grecia a început anul 2012 condusă de tehnocratul Lukas Papademos, susţinut de o dificilă coabitare a social-democraţilor, conservatorilor şi ultranaţionaliştilor, şi cu două mari obiective: ştergerea a 100 de miliarde de euro din datorie şi un al doilea pachet de sprijin financiar din partea UE şi a FMI în valoare de 130 de miliarde.

Furia populară după 5 ani de recesiune şi reduceri a ieşit în evidenţă la 12 februarie, cînd manifestaţiile împotriva unor noi măsuri de austeritate au generat acte de violenţă în cursul cărora au fost incendiate circa 50 de clădiri.

Spre uşurarea autorităţilor europene, care l-au sprijinit fără rezerve pe Samaras şi au legat o eventuală victorie a SYRIZA de ieşirea din zona euro, noile alegeri au fost cîştigate de conservatori, care au convenit un executiv cu PASOK şi formaţiunea de centru-stînga DIMAR. O altă consecinţă a alegerilor a fost consolidarea, cu 7 % din voturi, a formaţiunii Zorii Aurii, partid neonazist cu program axat pe expulzarea imigranţilor şi cu militanţi şi înalţi responsabili implicaţi în violenţe la adresa străinilor.

Negocierile guvernului grec au reuşit să smulgă de la UE şi FMI o prelungire a termenului pentru reducerea deficitului şi a datoriei pînă la niveluri acceptabile, însă toate previziunile arată că grecii vor continua să sufere în anul care vine, adaugă agenţia spaniolă de presă.

În anul 2012, Bulgaria a intrat în cronicile negre, cu primul atentat sîngeros internaţional din istoria sa. La 18 iulie, în jurul orei 17.25, o explozie s-a produs într-un autocar cu turişti israelieni în parcarea aeroportului internaţional din staţiunea Burgas, pe malul Mării Negre. În afara atacatorului, atentatul s-a soldat cu 6 morţi - 5 turişti israelieni şi un şofer bulgar - şi circa 30 de răniţi.

La cîteva ore după atentat, Israelul s-a grăbit să acuze Iranul că a comandat acest atentat şi mişcarea şiită libaneză Hezbollah că a fost cea care l-a pus în practică. Atît Iranul, cît şi Hezbollah au negat orice acuzaţie. În ceea ce le priveşte, autorităţile bulgare au fost extrem de prudente, refuzînd să arate cu degetul spre Iran sau Hezbollah. Potrivit autorităţilor de la Sofia, încă nu sunt suficiente probe care să le permită să anunţe cine se află în spatele atentatului.

În Siria, revolta populară, declanşată cu 22 de luni în urmă, transformată în război civil, între forţele guvernamentale, fidele preşedintelui Bashar al-Assad, şi rebelii anti-guvernamentali se islamizează tot mai mult. În această ţară, vremea promisiunilor Primăverii arabe pare să fie departe, după cum comenta agenţia AFP. Mişcarea paşnică şi populară împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad s-a transformat cu timpul într-un război sîngeros, ca reacţie la brutalitatea forţelor guvernamentale.

Susţinuţi de majoritatea sunită a populaţiei, insurgenţii au plecat la luptă cu cîteva puşti de contrabandă sau cumpărate de la ofiţeri corupţi. În prezent, insurgenţii deţin controlul asupra majorităţii zonelor rurale şi a cîtorva oraşe de mărime medie. În nord-vestul ţării, rebelii au cucerit o regiune cuprinsă între Alep (nord), unde victoria nu a fost tranşată, şi frontiera cu Turcia. Insurgenţii s-au apropiat de Damasc, unde armata afirmă că a lansat ample operaţiuni de 'securizare' a zonei împotriva 'teroriştilor' - denumire atribuită rebelilor de către autorităţi.
 

Sursa: evz.ro