Mănăstirea Hirova este o veche mănăstire de maici, fondată în anul 1805, care pe atunci se numea Ciurova. În componenţa sa intră două biserici: de vara – Sf. Nicolae şi de iarna – Sf. Simeon Stîlpnicul. La început a fost doar un schit cu o biserica de lemn, în locul căreia, în anul 1836, a fost construită o biserică din piatră cu acelaşi hram – Sf. Nicolae, iar în anul 1865 a fost construită biserica de iarnă cu hramul Sf. Simeon Stîlpnicul.

În anul 1959, mănăstirea a fost închisă, iar toate proprietăţile sale au fost confiscate. Maicilor li s-a propus să plece. Ele însă au rămas în căsuţele sale şi au început să lucreze în colhozul local, cîştigîndu-şi bani pentru existenţă. Biserica de vara a devenit depozit, iar în cea de iarnă a fost deschis un spital pentru copii cu handicap, iar apoi clădirea a fost folosită în scopuri gospodăreşti. Doar în anul 1990, mănăstirea a fost redeschisă, însă nu a primit vreun ajutor substanţial.

În jurul mănăstirii, la marginea satului, se află casele-chilii vechi, acoperite cu stuf şi paie, iar în ele locuiesc puţinele maici. Acum un an, la mănăstire erau 9 maici în vîrstă, cele mai multe dintre ele erau trecute de 80 de ani. Trăiesc în sărăcie, fiind ajutate în măsura posibilităţilor doar de către săteni. Din fericire, în anii '80 ai secolului al XX-lea, aici s-a filmat un film şi, cu susţinerea financiară a studioului, a fost renovată biserica de vară, cea de iarnă, însă aşa şi nu a fost restaurată, stă închisă şi astăzi.

Odată ce vizitezi această mănăstire mică şi pitorească, ai impresia că timpul pare să se fi oprit aici. Mai ales, dacă o comparăm cu mănăstirea din vecinătate, Curchi, care e împodobită cu straie de sărbătoare şi te îmbie cu toată splendoarea ei. Poate că vreodată Mănăstirea Hirova va ajunge în atenţia celor care ar putea-o ajuta să renască.