Foto: viza.md

ONU face în mod constant apeluri ca să fie stopată campania fricii și urii împotriva migranților, care a cuprins Europa. Politicienii manipulează cu vigilența oamenilor, încercînd să se mențină la putere cu promisiuni de a "proteja" populația de "străini". Presa amplifică problemele prin publicarea de informații false și savurarea unor incidente negative, cu implicația refugiaților și migranților.

UNESCO a decis să-i "ilumineze" pe jurnaliști, risipind prejudecățile existente. Cu ajutorul materialelor UNESCO, am decis și noi să infirmăm unele mituri despre migranți și refugiați.

-         Refugiații sînt problema Europei.

De altfel, doar 6 la sută din numărul de refugiați din lume locuiesc în Europa. În Orientul Mijlociu și la Nordul Africii, de exemplu, sînt 39 de procente, iar în celelalte țări din Africa circa 29 de procente. Dacă vorbim despre refugiații sirieni, marea lor majoritate se află în:Turcia, Liban, Iordania și Irak. Iar în anul 2015, în Europa, pe mare, au sosit mai mult de un milion de refugiați. Dar ei constituie doar trei la sută din populația continentului european.

– Pe refugiați nimeni nu-i impune să plece din țară, ei înșiși decid să se mute într-o altă țară.

Conceptul de "refugiat" propriu-zis înseamnă că acești oameni trec granițele, fugind de conflicte violente sau persecuții. Ei pur și simplu își folosesc dreptul la azil, care le este oferit în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Dacă nu dă Dumnezeu vă veți pomeni în locul lor și dvs. veți putea folosi acest drept. Renunțînd la toate refugiații decid să întreprindă o astfel de călătorie periculoasă. Acest lucru înseamnă că în țările lor de baștină s-a creat o situație cu adevărat disperată. În caz contrar, ei nu s-ar expune pericolului.

Migranții sînt un concept mai larg și acesta într-adevăr li se aplică și acelor care părăsesc țara din motive economice. Dar acest lucru se referă și la oamenii care fug de foamete și de cataclisme naturale.

- Majoritatea refugiaților sînt tineri apți de muncă

Nu este nici pe departe așa. Potrivit Departamentului ONU pentru refugiați, mai mult de 75 de procente din refugiații sirieni sînt femei și copii. Dintre acei care sosesc în Europa, aceștia reprezintă mai mult de jumătate.

- Refugiații ocupă locurile de muncă în țările gazdă, privînd astfel de lucru propria populație.

Din contra, datorită refugiaților, sînt create noi locuri de muncă. Potrivit cercetărilor Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, odată cu apariția refugiaților se extinde piața internă a acestor țări. Și pentru fiecare loc de muncă, care este ocupat de refugiați este creat încă cîte unul nou. În unele țări, din 2007 pînă în 2013, datorită refugiaților economia a crescut cu aproape o treime.

–       Refugiații abuzează de sistemul asistenței sociale.

Se pare că majoritatea refugiaților oferă mai mult societății decît primesc de la ea. Studiile efectuate în Marea Britanie, Germania, Grecia, Spania și Portugalia arată că refugiații se bazează pe ajutorul de stat în aceeași măsură sau chiar mai puțin decît localnicii.

- Refugiații și migranții − sursă de terorism.

Vă reamintim că actele teroriste de proporții, comise în ultimii ani, în diferite țări ale lumii, au fost opera unor cetățeni, născuți în aceste țări. Potrivit fostului Înalt Comisar ONU pentru Drepturile Omului, António Guterres, "fluxul de refugiați și migranți nu este o sursă de terorism, terorismul, tirania și războaiele dau naștere migrației". Strategia terorismului constă tocmai în faptul să semene discordie și ură între oameni.

- Țările dezvoltate sînt arhipline și nu pot accepta mai mulți refugiați și migranți.

Este cunoscut faptul că populația din majoritatea celor mai multe țări dezvoltate este redusă, iar migrația poate ajuta la rezolvarea acestei probleme. Din contul refugiaților și migranților poate fi stabilizat nivelul populației, ei se pot alătura grupului de cetățeni, apți de muncă, care sînt forțați să sprijine pensionarii.

Acestea sînt doar cîteva dintre "plusurile" migrației. Dacă sînteți încă sceptici, contactați UNESCO, unde există mai multe informații.