Foto: ko.md

Ieri, Comisia parlamentară economie, buget şi finanţe trebuia să examineze proiectul legii cu privire la piaţa de capital. Însă, în ultimul moment, audierile au fost amînate – aceasta se întîmplă deja a doua oară. Deputaţii aşa şi nu se decid să examineze acest document de epocă.

Prin simpla sa apariţie, proiectul de lege îi pune în dificultate nu numai pe membrii Parlamentului, dar şi pe cei care vin să muncească în edificiul de pe Ştefan cel Mare, 73 – participanţii profesionişti ai pieţei. Actuala lege privind piaţa valorilor mobiliare a fost perfecţionată pe parcursul a 12 ani. Şi, deşi legea nu este perfectă, nimeni nu se plîngea pe ea, pentru că toţi înţelegeau – adevăratele probleme sînt generate într-un alt domeniu, macroeconomic. Soluţionarea acestor proleme necesita timp, răbdare şi muncă asiduă. O revoluţie în legislaţie nu era preconizată. Însă luciul european şi aici şi-a spus cuvîntul: unul dintre punctele planului de cooperare Moldova-Uniunea Europeană prevede elaborarea şi adoptarea legii privind piaţa capitalului. Pentru aceasta au fost alocaţi jumătate de milion de euro gratuiţi şi nimeni nu a vrut să renunţe la aceşti bani.

Un grup special de lucru a luat ca bază legea similară din România, în preambul au fost inserate directivele UE şi proiectul şi-a luat calea pe drumul birocratic. A coti de pe acest drum este imposibil – o mare parte din traseu a fost parcursă, banii au fost deja cheltuiţi, dar cel mai important, proiectul este aşteptat la staţia terminus. Formal, autorul proiectului este Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Calitatea de autor intermediar şi-o asumă Guvernul şi, conform ştafetei democratice, documentul trece în Parlament – mai întîi în comisia de profil, apoi la audierile parlamentare. Ultima semnătură pe document, după promulgarea legii, va fi pusă de preşedinte. După cum se vede, autori sînt mulţi, dar cine concret are nevoie de această lege şi pentru ce, nu este clar. În timp ce procedura se tărăgănează, pînă cînd deputaţii citesc textul greu de înţeles, practicienii se pregătesc să activeze conform noilor reguli. Deja este ocupat locul-cheie în viitoarea piaţă a capitalului: înregistrarea drepturilor de proprietate.

De la începutul privatizării în masă şi pînă în prezent această funcţie era îndeplinită de registratorii independenţi. Iniţial, erau circa treizeci de registratori, iar în prezent numărul acestora s-a redus de trei ori, dar în schimb au rămas specialiştii cu experienţă. La început, ei mai comiteau erori, erau învinuiţi de scurgerea informaţiei corporative, mai ales la etapa iniţială de repartizare a patrimoniului, însă nu au fost înregistrate scandaluri de proporţii, care ar pune la îndoială existenţa acestui institut al pieţei. În noua lege, registratorii sînt menţionaţi doar o dată: în prevederile finale şi tranzitorii. Şi anume în ceea ce priveşte transmiterea registrelor acţionarilor către o singură organizaţie, care, potrivit proiectului de lege, trebuie să înregistreze drepturile de proprietate pe DC – Depozitarului Central, timp de un an de la intrarea în vigoare a legii. Depozitarul central, ca structură, există şi în prezent. Existenţa lui este prevăzută de legea în vigoare, iar pe piaţa acesta figurează sub denumirea de “Depozitarul Naţional”, îşi exercită funcţiile, convieţuieşte foarte bine cu registratorii şi nu prezintă pericol pentru businessul lor.

Însă, în primăvara anului curent a fost înregistrată încă o organizaţie, care, fără prea multă modestie, şi-a luat denumirea exact ca în noua lege – Depozitarul central. Deocamdată, această structură nu corespunde unor cerinţe ale actualei legislaţii şi nu s-a manifestat pe piaţa valorilor mobiliare ca un depozitar propriu-zis. Însă are licenţă de registrator şi, folosind preţuri dumping pe piaţa serviciilor de registratori, atrage emitenţii. Drept emitent al 93% din acţiunile organizaţiei figurează încă o structură relativ nouă – "Bursa BVC" (Bursa de valori Chişinău), înregistrată exact cu un an în urmă ca SRL, mai tîrziu fiind transformată în societate pe acţiuni. Printre fondatorii depozitarului poate fi găsit şi singurul participant profesionist al pieţei – compania de brokeri “Broker MD” (7%). Deocamdată, Depozitarul Central nu se grăbeşte sa-şi extindă spectrul fondatorilor, pentru a îndeplini condiţiile art. 41 al Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare (bursa are cel mult 75%, iar brokerii – 5%).

Noua lege nu cere diversificarea acţionarilor, iar după intrarea ei in vigoare, toate bazele de date ale registratorilor independenţi vor trece automat la Depozitarul central. Asta dacă acesta va putea satisface cerinţele faţă de capitalul propriu, prevăzute în noua lege. Dar, cel mai probabil, acesta va face acest lucru, pentru că miza e mare. În afară de aceasta, organizaţia nu întîmplător a apărut aproape simultan cu proiectul de lege – doar puţin mai tîrziu. Însă fondatorii acestei organizaţii trebuie să ţină cont de faptul că în proiectul de lege cuvîntul “depozitarul central” nu înseamnă doar denumirea, ci funcţia, şi nu neapărat Depozitarul central existent va deveni organizaţia, pe care o au în vedere autorii proiectului de lege. Dar, totul e posibil, şi atunci situaţia se va clarifica definitiv.

Cît de periculos este acest joc cu înregistrarea dreptului de proprietate au demonstrat-o şi scandalurile recente în jurul atacurilor raider asupra băncilor, cum se spune acum. Nimeni însă nu a atras atenţia asupra faptului că registratorul independent “Moldova Agroindbank” (la fel ca şi cel al “Universalbank”) a fost cumpărat de la fondatorul său şi proprietarul său de mulţi ani, cu cîteva luni înaintea atacului asupra băncii. Schimbarea stăpînului a jucat un rol mare în succesul organizaţiei: registratorul are trei zile pentru a face schimbări în registru, iar la apariţia unor dubii, el poate afla informaţia necesară, identifica circumstanţele dubioase şi, în cele din urmă, poate suna la Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

Însă nimic din toate acestea nu s-a întîmplat, modificările în registru au fost efectuate imediat după prezentarea deciziei judecătoreşti privind transmiterea drepturilor de proprietate asupra acţiunilor. În cazul în care va dispărea concurenţa pe piaţa serviciilor de înregistrare şi toate registrele vor fi concentrate într-un singur loc şi la un proprietar, niciun investitor şi niciun emitent nu va fi asigurat.

Autor: Ion Julea