Foto: blogspot.com

Zona euro se îndreaptă spre un 2013 care se anunţă a fi anul succesului sau al eşecului pentru uniunea monetară, care are în spate o istorie de 13 ani. Totuşi, pentru moment pare să se fi instalat un calm fragil în zona euro, în contextul unei lupte de trei ani pentru a salva moneda unică, comentează agenția germană DPA.

Mult încercatul euro, catalogat de multe ori drept un eşec într-un an puternic marcat de criză, pare să fi supravieţuit lui 2012, dar 2013 s-ar putea dovedi la fel de dificil dacă economiile țărilor membre nu vor scăpa de probleme, scrie și portalul EUbusiness într-o amplă analiză dedicată monedei unice europene.

Aceasta a încheiat anul în forţă, după ce Eurogrupul a reuşit să ajungă în decembrie la un acord de furnizare a îndelung amînatului ajutor de salvare către Grecia pentru a menţine ţara pe linia de plutire şi blocul intact.

La rîndul său, Atena şi-a respectat partea ei din înţelegere - austeritate strictă, reforme economice şi un buget puţin generos - totul cu scopul de a reduce povara masivă a datoriei la 124% din PIB pînă în 2020.

Calmul survine după noile măsuri de urgenţă ale Băncii Centrale Europene (BCE) menite să sporească încrederea în zona euro, formată din 17 membri, şi în contextul semnalelor că liderii din regiune cîştigă teren în lupta cu prelungita criză a datoriilor. Numeroşi analişti au vorbit de asemenea despre speranţa ca, după ani de recesiune şi reforme dure, economia din uniunea monetară să ia avînt în ultima parte a lui 2013.

“Da, există lumină la capătul tunelului, însă mai avem pînă ieşim din întuneric”, a declarat Carsten Brzeski, economist al băncii ING.

Într-adevăr, au apărut deja semnale că economia din zona euro ar putea iniţial să se adîncească în recesiune în 2013, în timp ce ameninţarea unor noi presiuni din partea pieţei continuă să bîntuie statele membre considerate vulnerabile de către investitori.

În afară de Spania şi Italia, în Europa există tot mai multe îngrijorări că şi Franţa s-ar putea confrunta cu vremuri dificile, după ce luna trecută ratingul Franţei a fost retrogradat de agenţia de evaluare financiară Moody”s, care a evidenţiat eforturile Parisului de a stimula competitivitatea economică şi de a reduce deficitul bugetar şi nivelul datoriei în contextul unei creşteri economice slabe.

Moody’s a retrogradat şi ratingul mecanismului de salvare al zonei euro, parţial din cauza contribuţiei semnificative a Franţei la fondurile acestuia.

Luînd în considerare rolul central al Franţei în afacerile europene, temerile că cea de-a doua economie din zona euro s-ar putea transforma în noua verigă slabă a uniunii monetare ar putea conduce la o nouă scădere a încrederii investitorilor.

Totuşi, în contextul apropierii finalului de an, pieţele financiare europene par să fi revenit la o dispoziţie mai bună, după o lungă perioadă de volatilitate cauzată de îngrijorările privind destrămarea zonei euro.

Acordul din decembrie pentru reducerea datoriei Greciei şi oferta BCE din august privind un nou program de achiziţionare de obligaţiuni guvernamentale au contribuit în mod special la limitarea creşterii costurilor creditelor pentru state ca Italia şi Spania.

“Mulţi observatori au spus că totul s-a terminat pentru Grecia şi apartenenţa sa la zona euro. Pe măsură ce se apropie sfîrşitul anului, ştim că aceste Casandre s-au înşelat”, a declarat recent comisarul european pentru afaceri monetare, Olli Rehn.

Timp de multe luni, toţi analiştii au vorbit despre probabila ieşire a Greciei din zona euro şi ce ar putea însemna acest lucru pentru viitorul zonei. Acum “probabilitatea ca un stat membru să părăsească zona euro a luat sfîrşit”, a declarat Janis Emmanouilidis, din cadrul Centrului pentru politică europeană (EPC), citat de Agerpres.

Totuşi, perspectivele unei contracţii suplimentare a zonei euro în lunile următoare ar putea declanşa o nouă presiune asupra statelor din uniunea monetară masiv îndatorate, în contextul în care ele încearcă să-şi pună în ordine finanţele pe fundalul unei creşteri economice limitate şi al extinderii şomajului.

În plus, orice îmbunătăţire în evoluţia economiei mondiale depinde de reuşita unui acord fiscal al elitei politice din SUA pentru a împiedica intrarea economiei americane într-o nouă recesiune. O perspectivă economică întunecată amplifică de asemenea riscurile privind unele tulburări mai ample şi mai violente în zonele din zona euro lovite de recesiune.

În acelaşi timp, o creştere redusă ar putea amplifica senzaţia de “oboseală” a planurilor de salvare în principalele economii din regiune, unde votanţii devin tot mai deranjaţi de costurile austerităţii.

Acest lucru va îngreuna sarcina liderilor europeni de a adopta deciziile dure cu care se vor confrunta anul viitor, aşa cum este cea privind finalizarea autorităţii de supervizare bancară sau cea privind ajutorul pentru a scoate zona euro din criză.

Problema Europei este că soarta planurilor sale pentru a menţine întreagă uniunea monetară s-ar putea afla din nou în mîinile votanţilor anul viitor, în condiţiile în care în Italia şi Germania vor avea loc alegeri naţionale, în februarie și, respectiv, septembrie.

Scrutinele din cele două state vor reprezenta cel mai probabil teste-cheie asupra stării electoratului din prima şi a treia economie din zona euro.

Există însă riscul ca perioada de pînă la alegeri să coincidă cu mişcări pe pieţele financiare menite a testa rezistenţa şefului BCE Mario Draghi de a face tot ceea ce este nevoie pentru a menţine euro. Printre astfel de teste s-ar putea număra noi “atacuri” asupra activelor unor ţări ca Spania.

Numeroşi analişti consideră deja că Madridul va fi nevoit să ceară un plan de salvare european la începutul anului viitor, după acordul din 2012 privind ajutorul pentru sistemul său bancar.

Sursa: dw.de